Umbrela patrata

Umbrela patrata

joi, 31 ianuarie 2013

Viata ca o gara - lirica


Romanta intre doua trenuri - Dan Verona

Si vine vremea cateodata
Cand din oglinda unei ploi
Mireasa inimii uitata
Iti face semne inapoi

Si-atunci cobori in vechea gara
Cu gandul ca vei revedea
Acelasi tren de-odinioara
Din care ai plecat candva

Etern pasager, mai vine-un tren
Adio, mai trece un tren
Iubirea mereu alearga spre noi
Cu-o floare si-o gara in doi

Va mai pleca un tren si iata
Un vis pe care-l credem stins
Ne lumineaza viata toata
De mana vremii neatins.

Si ne grabim atunci spre vara
Uitata pe un vechi peron
Si alergam sa prindem scara
Sclipind la ultimul vagon.



Elegie la trenurile reci - Mircea Dinescu

De-ai adormi iubito pe linia ferată
îmbujorate trenuri te-ar ocoli tiptil
din ceruri au să ningă baloturi mari de vată
vor fi beţii de rouă se va dansa cadril.

Va mai veni şi-un înger din gările înalte
să-ţi netezească somnul cu pene de păun
şi arbori de sequoia se vor planta în halte
şi-n pieţe s-or da gratis baloane de săpun.

Şi părul tău de raze va cotropi siberii
să sfârâie zăpada pe capete de struţi
şi-apoi în reci cazarme cu genele-ai să perii
obrazu-ascuns în pernă al plânşilor recruţi…

Dar tu n-adormi iubito pe linia ferată
trec trenuri îmbâcsite de zgură şi de clor
şi nici nu ştiu ce-nseamnă un trup frumos de fată
şi-ncep atunci de milă să plâng în urma lor




Tristeţea gărilor ce plâng - Leonid Iacob
Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.
Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,
scrâşnind din roţi,
încet murind
şi cer în mine prăvălind
către pustiu...
Tristeţea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

"The Words": Fiecare facem alegeri! Cel mai greu e sa traim cu ele!! "



In seara aceasta am vazut un film pe care vi-l recomand: “The Words”, in traducere romaneasca, “Hotul de cuvinte”. Desi nu a avut numai critici pozitive, asta nu il transforma, in opinia mea, intr-un film slab. Subiectul este foarte interesant, un fel de "decameron" modern, o poveste in poveste, care are ca protagonisti actorii Jeremy Irons, Zoe Saldana, Dennis Quaid, Olivia Wilde, Ben Barnes si Bradley Cooper.
Daca ar fi sa sintetizez in cateva fraze actiunea filmului cred ca as spune urmatoarele: Rory Jansen, interpretat magistral de catre Bradley Cooper, isi publica primul sau roman care are un succes fulminant, starnind valuri de admiratie atat la nivelul recenziilor literare cat si la modul in care este primita cartea de cititori. Rory este un tanar american cu charisma, un talent in devenire, adorat de superba sa sotie. Exact cand tanarul scriitor se bucura de noile perspective pe care succesul i le-a pus la picioare, isi face aparitia un batran misterios, interpetat de Jeremy Irons, care il confrunta cu un adevar greu de ingerat: ca el este autorul romanului pierdut si acum plagiat. Batranul ii povesteste propria sa poveste de dragoste, petrecuta in Parisul de dupa sfarsitul celui de-al doilea război mondial. Din superba poveste de succes, ancorata intr-o realitate imediata, se deschide o alta poveste de dragoste in care un soldat american se indragosteste de o frumoasa parisianca cu care se si casatoreste dupa terminarea razboilui. Dar viata ii pune in fata unei mari provocari: copilul lor moare la putin timp dupa nastere, iar tanara sotie intra in depresie si paraseste caminul conjugal. Sotul, ramas singur, nu stie cum sa faca fata tuturor problemelor si scrie timp de doua saptamani povestea propriei sale iubiri, incarcata si marcata de durere, de vise spulberate, de cautari si regasiri, pierderi si asumari, incercand sa-si explice ca sa poata sa inteleaga si sa treaca mai departe. In incercarea de a se face inteles, ia manuscrisul si il duce sotiei sale cu speranta reintoarcerii ei acasa. Sotia uita manuscrisul intr-o servieta in trenul cu care se intorcea acasa. Tanarul barbat nu iarta gestul femeii si abia dupa ce casnicia lor se destrama a realizat ca “a iubit mai mult cuvintele decat femeia care i le-a inspirat”. Dupa zeci de ani, Rory avea sa gaseasca manuscrisul in servieta cumparata de sotia lui, in luna de miere parisiana, dintr-un anticariat. Cand citeste manuscrisul realizeaza ca a gasit romanul pe care si-ar fi dorit sa il scrie el. Nu rezista ispidei si publica romanul trecandu-se ca autor. Rory realizeaza destul de repede ca trebuie sa traiasca acceptand alegerile pe care le-a facut in viata si se trezeste intr-o situatie imposibila. Este pus in fata unei dileme morale care il obliga sa isi analizeze faptele si sa se gandeasca ce fel de om a ajuns. El este marcat de realitatea faptei sale si constient ca altcineva a pltit pretul adevarului narativ si ramane suspendat in intrebari carora nu stie cum sa le raspunda. Este o confruntare cu adevarul, dincolo de cuvinte, cu privire la alegerile morale pe care le-a facut, platind pretul propriei sale ambitii. Dar in acest punct se deschide cea de-a treia poveste, in care scriitorul de succes Clay Hammond, interpretat de Dennis Quaid, in timpul lansarii romanului sau “The Words”, este sedus de o frumoasa absolventa la litere, Celia, interpretata de catre Nora Arnezeder. Astfel aflam ca povestea lui Rory este simpla fictiune, inspirata dintr-o realitate relativa. In timpul unui dialog senzual, dar si oarecum provocator, Dennis scoate la iveala cateva indicii care il ajuta pe spectator sa faca legătura intre povestea cartii prezentate de el si un trecut personal tinut secret. Interpretarile au fost exceptionale: Zoe Saldana care afiseaza o eleganta senzuala, Bradley Cooper care se pliaza admirabil pe rol, Jeremy Irons care transmite emotie vibranta, frumosii si talentatii Ben Barnes si Olivia Wilde care au facut roluri foarte bune. Nu stiu daca am reusit sa va conving de faptul ca filmul merita vazut, dar un singur lucru stiu cu certitudine: cei care veti avea curiozitatea sa il urmariti nu veti regreta.



Tipatul


DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII
Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

"Mă plimbam pe un pod cu doi prieteni - soarele apunea - deodată cerul s-a înroşit ca sângele - m-am oprit simţindu-mă extenuat şi m-am sprijit de balustradă - limbi de foc brăzdau cerul albastru al oraşului - prietenii mei au plecat şi am rămas singur tremurând de frică - şi am simţit un ţipăt infinit străbătând natura". (Edvard Munch, 1893)

luni, 21 ianuarie 2013

Pablo Neruda - Olarul


             Pablo Neruda - Olarul


E trupul tău o amforă cu miere
anume pentru mine-n faguri strânsă.
Când mâna-mi lunecă pe trupul tău,
tresaltă-n orice loc o hulubiţă
care mă căuta, de parcă
din lut ai fi, iubito, făurită,
pentru aceste mâini de bun olar.
Genunchii tăi si sânii tăi,
mijlocul tău
lipsesc din trupul meu aşa
cum gliei însetate îi lipseste
o formă smulsă;
însă împreună,
suntem întregi, asemeni unui râu
sau unui fin grăunte de nisip.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Duminica ieri


Duminica de ieri - Romulus Vulpescu




Aprind țigara și te-aștept sa vii
Pe-o banca de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.
Foșnesc șoptit – vecini cu vântul – plopii
Și degetele-mi vântul le resfiră…
E-o liniște de umbră când te-apropii,
Și mâna mea vibrează, și e liră.
Ni-s pașii mici și rari, porniți spre gară
Peronul despărțirii sa-l refuze:
În parul tău mai e un rest de vară,
Dar – vineție – toamna-ți sta pe buze.
Se-mbraca-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri și-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.

vineri, 18 ianuarie 2013

"A Thousand Kisses Deep" - Leonard Cohen

"A Thousand Kisses Deep"

The ponies run, the girls are young,
The odds are there to beat.
You win a while, and then it’s done –
Your little winning streak.
And summoned now to deal
With your invincible defeat,
You live your life as if it’s real,
A Thousand Kisses Deep.

I’m turning tricks, I’m getting fixed,
I’m back on Boogie Street.
You lose your grip, and then you slip
Into the Masterpiece.
And maybe I had miles to drive,
And promises to keep:
You ditch it all to stay alive,
A Thousand Kisses Deep.

And sometimes when the night is slow,
The wretched and the meek,
We gather up our hearts and go,
A Thousand Kisses Deep.


Confined to sex, we pressed against
The limits of the sea:
I saw there were no oceans left
For scavengers like me.
I made it to the forward deck.
I blessed our remnant fleet –
And then consented to be wrecked,
A Thousand Kisses Deep.

I’m turning tricks, I’m getting fixed,
I’m back on Boogie Street.
I guess they won’t exchange the gifts
That you were meant to keep.
And quiet is the thought of you,
The file on you complete,
Except what we forgot to do,
A Thousand Kisses Deep.

And sometimes when the night is slow,
The wretched and the meek,
We gather up our hearts and go,
A Thousand Kisses Deep.

The ponies run, the girls are young,
The odds are there to beat . . .



joi, 17 ianuarie 2013

"Papusa de carpa", Gabriel Garcia Marquez



 "Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipaca sunt o papusa de carpa,
si mi-ar darui o farama de viata,
probabil nu as spune tot ce gandesc,
dar cu siguranta as gandi tot ce spun.
As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza,
ci prin ceea ce semnifica.
As dormi putin si as visa mult,
deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii
pierdem 60 de secunde de lumina.
As merge cand altii se opresc,
m-as trezi cand altii dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc,
si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata,
mi-as pune haine simple,
m-as intinde la soare pe burta,
dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca as avea o inima,
Ti-as scrie toata ura pe o bucata de gheata
si as astepta sa iasa soarele.
As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,
cu un vis al lui Van Gogh;
si un cantec al lui Serrat ar fi serenada
pe care as oferi-o lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele
ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor
si sarutul vindecator al petalelor.
Doamne, daca as avea un crampei de viata
nu as lasa sa treaca o zi
fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat
ca el imi este cel mai drag
si as trai indragostita de iubire.
Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc
daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca,
nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.
Unui copil i-as da aripi,
dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea,
ci o data cu uitarea.
Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii.
Am invatat ca toata lumea
vrea sa traiasca pe culmea muntelui
nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.
Am invatat ca, atunci cand un nou-nascut
strange in pumn pentru prima data
degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus
numai atunci cand il ajuta sa se ridice.
Am invata atatea lucruri de la voi,
dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc,

caci din nefericire, cand ma vor pune in valiza aceea, o sa mor."

marți, 1 ianuarie 2013

Frank Gehry - suprematia creionului sau 3D?


Celebrul arhitect Frank O. Gehry marturisea in filmul documentar realizat in 2005 ca sculptorul roman Constantin Brancusi a fost mentorul sau spiritual. Uitandu-se la fotografia marelui artist care trona pe biroul sau, Gehry avea sa declare intr-un interviu: "De fapt, tind să gandesc mai mult în termenii unui artist ca acesta. El a avut o influență mai mare asupra operei mele decat majoritatea arhitecților. De fapt, cineva a sugerat că unul din zgarie-norii mei, care a caștigat o competiție în New York seamănă cu o sculptură de Brâncuși. Aș putea numi pe Alvar Aalto din lumea arhitecturii pentru care am un respect deosebit, și, desigur, Philip Johnson". Frank O. Gehry s-a nascut in Canada si s-a stabilit impreuna cu familia in America pe vremea cand avea 17 ani. A studiat arhitectura in universitati celebre din SUA: Scoala de arhitectura din California si Harvard. Cu ani in urma, acesta a locuit o vreme in Paris unde a studiat arhitectura romantica. Pentru asta el a stat o perioada in Véselay, la Autun, in sudul Frantei.
Frantei i-au ramas marturie unele dintre operele sale, una dintre ele fiind „American Center", realizata in 1993, care gazduieste Cinemateca Franceza. Stilul sau arhitectural deriva din modernismul tarziu , specialistii din domeniu afirmand ca este un maestru al deconstructivismului, dar arhitectul neaga apartenenta sa la acest curent: „De altfel, am vorbit odată cu Jacques Derrida despre asta şi el a afirmat categoric. «Nu sunteţi un deconstructivist». Eu am în spate o istorie, cea de după război, în care modernismul în stilul lui Gropius şi al lui Le Corbusier se banalizase", i-a declarat el jurnalistei Sylvie Santini. Cu toate astea, arhitectura sa este caracterizata prin forme aparent haotice, dispuse in suprapuneri neprevazute. Cladirile sale sunt acoperite cu suprafete metalice refelctorizante, iar structurile sale sunt dispuse nelinear, in forme curbate  multiple.
Cea mai renumita cladire a sa este "Muzeul Fundatiei Guggenheim" din Bilbao, Spania. Criticii spun ca numele sau se poate inscrie in galeria marilor arhitecti deconstructivisti, alaturi de Zaha Hadid si Rem Koolhaas si este intotdeauna mentionat in topul arhitectilor la nivel mondial. Fiind un artist de formatie clasica, el isi deseneaza proiectele. Dar tot el este cel care a revolutionat arhitectura prin transpunerea machetelor in 3D. In mana sa, creionul devine o unealta magica, care are puterea de a preschimba betonul in forme gratioase si inedite. Desi trecut de varsta de 80 de ani, acest arhitect nu ezita sa intre in competitiile care stimuleaza creativitatea: „Am fost întotdeauna curios. Presupun că este rezultatul laturii mele evreieşti, chiar dacă nu sunt deloc religios". Frank Gehry a fost laureat al Premiului Pritzker pentru Arhitectura in 1989 si medaliat cu aur al „Royal Institute of British Architects", in 2000. Lui ii apartin proiecte raspandite pe intreg mapamondul si admirate de turistii din intreaga lume:
„DZ Bank Building" din Berlin,
„Frederick R. Weisman Art Museum" al Universităţii de Minnesota din Minneapolis,
„Guggenheim" de la Abou Dhabi,
"Dancing House" din Praga. El singur marturiseste ca se inspira din artele vizuale, ca se inconjoara de prezenta tinerilor artisti plastici, ca se reculege in literatura. In cercul sau de prieteni regasim nume celebre precum: Bob Rauschenberg, Jasper Johns, Frank Stella, James Rosenquist, Jeff Koons, Anish Kapoor, Sophie Calle. Constructiile sale se incadreaza perfect in mediul inconjurator, deaorece artistul creeeaza din respect pentru natura. El gandeste creativ si constructiv, incercand sa protejeze natura, sa ii dea plus valoare estetica si cladirea sa fie functionala.
Drept marturie sta propria sa casa pe care arhitectul si-a construit-o in Santa Monica, unde intregul acoperis este format din panouri solare. In jurul acestui oras au fost ridicate cele mai multe cladiri reprezentative curentului deconstructivist, motiv pentru care aici s-a si dezvoltat Scoala de arhitectura Santa Monica.
Cu toate acestea, el construieste zgarie – nori cu verticale ametitoare, cum este Complexul rezidenţial din Manhattan. Acesta este cel mai inalt turn rezidential din zona Manhattan, New York. Constructia este formata din supafete ondulate, realizate din otel inoxidabil. Frank Gehry este un star al arhitecturii moderne, motiv pentru care investitorii cu bani apeleaza pentru marile proiecte ridicate in toata lumea.
Grupul Internaţional de haute-couture „Moët Hennessy - Louis Vuitton" i-a solicitat acum 6 ani construirea unui edificiu modern pentru Fundaţia sa, proiect care va fi finalizat in acest an. Deoarece proiectul a fost numit metaforic „norul de sticla”, acesta risca sa nu treaca niciodata de faza conceptuala, datorita protestelor asociatiilor riverane care luptau pentru protejarea mediului natural ambiental. Cladirea urma sa fie amplasata in imediata vecinatate a spatiului destinat promenadelor parisiene de-a lungul Senei. Preşedintele Grupului, Bernard Arnault, declara: " Cu Fundaţia Louis Vuitton pentru Creaţie, dorim să realizăm un loc excepţional pentru artă şi cultură în Paris. Aşezat în inima unui spaţiu excepţional, care este în acelaşi timp deschis şi plin de viaţă - Jardin d'Acclimatation din Bois de Boulogne –, el va fi guvernat de motivaţia care a stat întotdeauna la baza activităţii Grupului: clasicism şi o desprindere de trecut, tradiţie şi inovaţie. Fundaţia a avut curajul să comande designul clădirii care va simboliza secolul al XXI-lea arhitectului Frank Gehry".
Cladirea are forma unui nor. Centrul cladirii este format din blocuri juxtapuse , inconjurate de „petale" din sticla. Ccladirea desfasurata pe 2400 de metri patrati, acoperita cu 13500 de metri patrati de sticla va cuprinde spatii penru expozitii, un auditorium, terase, un centrul de documentare. Pe undele dintre cladirile sale le-am vazut, pe altele mi-as dori.
Centrul Raz and Maria Stata din Massachusetts,
Clinica pentru sanatate mintala Cleveland,
Eltziego Gahry, Tara Bascilor,
Gehry Tower Hannover, Germania,
Hotel Marques de Riscal,
Vitra Design Museum, Germania,
Walt Disney Concert Hall, Los Angeles,
Seattle's EMP Music Museum.
Unul dintre proiectele sale publice in Barcelona se numeste Fish. Aceasta constructie este reprezentata de un peste urias amplasat pe frumoasa faleza catalana. Statuia uriasa a pestelui, un fel de mascota sau simbol pentru Gehry, reprezenta un punct de reper pentru Portul Olimpic din 1992, Barcelona a gazduit Jocurile Olimpice. Privit de la departare, sculptura pare un imens peste de aur care isi schimba nuantele in functie de intensitatea luminii soarelui. El este amplasat in fata Hotelului Arts si reprezinta unul dintre punctele de interes turistic ale orasului. Desi o buna parte din proiectele sale sunt pe continentul american, operele sale pot fi admirate si pe continentul european. Singura conditie este sa stiti dupa ce sa va uitati.