The Doors: „Show me the way to the next whisky bar / Oh, don’t ask why, oh, don’t ask why…”.
Umbrela patrata
sâmbătă, 11 ianuarie 2014
Spaga cea din toate zilele
Suntem sau
nu suntem un popor de spagari? Ar fi onorabil sa nu fim, dar adevarul este ca
suntem. Intotdeauna am crezut ca turcii si fanariotii sunt de vina pentru toate
naravurile noastre romanesti pana intr-o zi cand l-am ascultat pe Neagu Djuvara
la televizor spunand ca romanii au cucerit Dacia pentru ca ai nostri treceau
inot Dunarea in Bulgaria si furau tot ce le pica in mana! Si ca sa starpeasca
furtisagurile, ne-au ocupat! Parerea mea este ca s-or fi razboit romanii o
vreme cu “traditia” dacica pana i-om fi molipsit si pe ei, incat au preferat sa
isi ia catrafusele si sa puna distanta de cat mai multi kilometri intre noi si
ei! Eu cred ca au fost definitiv contaminati, de aceea semanam atat de tare cu
ei si dupa atatea amar de secole. Dar de unde vine totusi bacsisul? Ei bine,
m-am pus pe cautat! N-am stiut daca sa incept de la istoria politicii romanesti,
de la stramosii lui Bombonel, dar am cautat pana m-am saturat! Belea mare
naravul asta! Obiceiul ar fi fost consemnat prima data in sec. 17, dar atunci
avea o alta menire: sa oferi o atentie cuiva in semn de multumire. De regula,
cei avuti ofereau din marinimia lor nemasurata atentii celor saraci, astazi
este intocmai pe dos! In sec 17, nobilii englezi ofereau bani oamenilor de rand
care se fereau din calea lor, inlesnindu-le plimbarile tihnite prin piete sau
pe strada. Cu toate astea, eu sunt convinsa ca ciubucul ni se trage de la turci
(bahsis)! Pentru ca ciubucul nu-l dai nici de placere, nici de multumire, ci ca
sa obtii niste favoruri. Bacsisul ar trebui sa fie dual: adica atat cel care
da, cat si cel care ia sa aiba un avantaj. In tara noastra demult nu mai este
asa! Nu dai ca vrei sa rasplatesti, ci dai ca sa te protejezi: coafeza sa nu
iti arda parul, chelnerul sa nu iti scuipe in mancare, postasul sa iti aduca pensia
acasa, curierul sa iti aduca plicul, altfel zice ca nu te-a gasit acasa,
medicul ca sa te interneze, profesoara ca sa nu iti persecute copilul si
uite-asa, dupa ce dai spaga, constati ca nu prea iti mai ramane mare lucru! Si
asa ajungem sa realizam ca insasi definitia cuvantului s-a schimbat, nu doar
semnificatia gestului. Astazi dam bacsis ca sa castigam bunavointa sau
protectia cuiva, iar forma de recompensare a unei actiuni a devenit forma de
coruptie a unei persoane. Fie ca ii spun bacsis, ciubuc, spert sau mita, tot un
drac este!Sunt tari in care bacsisul este legal, practicat doar in cadrul unor
servicii clar definite si intotdeauna se impoziteaza! La noi se da mita pentru
orice si doar fraierii platesc impozite. Sunt tari, printre care si a noastra,
in care salariatii sunt atat de prost platiti incat bacsisul reprezinta
adevarata sursa de venit si de trai! Si exista perceptia total gresita ca daca
ai trebuie obligatoriu si sa dai! Mai exact, bacsisul e conditionat de pretul
platit, nu de calitatea serviciului oferit! Daca vrei sa te dai mare, iesi cu
spaga si mai mare. Daca esti sarac, oricum nu scapi, dar te costa mai putin.
Ador sa citesc ca in Japonia bacsisul este considerat o ofensa grava! Ce tara,
ce oameni! La fel in Australia sau Noua Zeelanda. Astia sunt prea departe, nu
au cum sa ne ocupe! In general in Asia
bacsisul e ceva simbolic, se ofera prin rotunjirea sumei, nu prin taparea ei. Daca
va uitati spre arabi sau sud-americani, bacsisul ( baksheesh) e la el acasa! In
Turcia nu trece de 10% din suma platita. Am vrut noi sa le aratam turcilor ca
suntem mai turci decat ei! Obiceiul asta urat nu este intalnit numai la noi, ci
in toata Europa, dar forme nesimtite a imbracat indeosebi in tarile balcanice
precum Romania (bacsis, spaga, mita, ciubuc), Grecia (filodorima), Albania,
Bulgaria. In restul tarilor se merge de regula pe rotunjirea sumei. In Italia, daca
bacsisul (la mancia) se dadea numai pentru servicii de mare calitate, acum se
da in cam toate restaurantele. Uneori chiar ma bucur ca la noi aceasta practica
nu este legalizata! Pentru ca, in ingamfarea noastra, romanul ar excela dand
bacsis la bacsis! Marimea generozitatii te propulseaza pe scara sociala. Cine
nu te stie, te crede persoana importanta. Evident, sindromul Becali si-a facut
treaba, am invatat cum sa muncim ca idiotii un an intreg ca sa aruncam cu
bacsis in concedii si sa le aratam strainilor cine suntem noi! BRRRRRRRRRRRRRR!
As fi ipocrita sa nu recunosc ca si eu las bacsis! Azi am fost la coafor, 165
ron serviciul, lasat 200 din start! L-am lasat pentru un serviciu decent,
pentru amabilitate, ca m-a luat fara sa fiu programata! Dar ma enerveaza la
culme sa las bacsis celor care merg pe principiul ca li se cuvine oricum. Chiar
daca taximetristul sta in intersectiile semaforizate pana ii spui tu ca imediat
se face iar rosu, ca nu trebuie sa te duca acasa ocolind tot judetul, ci facand
simplu de doua ori la dreapta! Dar cel mai tare ma scoate din sarite cand dam ca idiotii bacsis pentru servicii de
proasta calitate, doar pentru ca asa se face! iar daca nu dam, ni se cere cu
tupeu!
Probabil
va-ntrebati ce mi-a venit asa, dintr-o data, cu bacsisul! Ieri ascultam emisiunea
lui Moise Guran la Europa FM. Tema era: cum il considerati pe Adrian Nastase,
omul politic, un personaj pozitiv sau unul negativ pentru tara? Fiecare
raspundea in felul lui pana a sunat un individ care a zis printre altele ca el
nu considera ca e corect ca Nastase sa faca puscarie pentru luare de mita,
chiar daca a luat spaga incarcata in cateva containere chinezesti, ca a fost
prim-ministru, “nu un neica nimeni ca mine”, si-apoi ce, nu fura toata lumea in
tara asta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)