"Il faut souffrir pour être belle" - trebuie să suferi ca să fii frumoasă.

Va mai amintiti de romanul “Hoţii de frumuseţe”  scris de Pascal Bruckner in care pune pe tapet  problemele societatii moderne care se manifesta prin  pierderea identitatii umane si inclinatia spre depravare ? Va mai aduceti aminte cu cata  luciditate analizeaza presiunile pe care societatea le exercita  asupra oamenilor fortandu-i sa devina ceva ce nu sunt?  Va aduceti aminte cum Bruckner percepe frumusetea ca pe un privilegiu, dar si ca pe un stigmat al tineretii? Mie imi place Bruckner, inclinatia sa spre analiza acida a relatiei de cuplu, maniera in care pune sub lupa gandurile si sentimentele partenerilor si-i obliga sa isi intoarca privirile catre sine. Dar nu pot sa nu ma-ntreb: ce este frumusetea? Privilegiu sau stigmat? Stiu ca o femeie frumoasa razbeste mult mai usor in viata decat una urata, ca tineretea asociaza frumusetea cu prostia, desi la batranete, orice femeie ar mai renunta la desteptaciune pentru un strop de frumusete. Ce sa mai spunem despre barbati??? Femeile sunt mai intelepte de vreme ce isi invata fiicele de mici sa se marite cu un barbat mai putin frumos ca ele. Este si o vorba : frumosul nu-l iei pentru tine, il iei pentru alta ! Barbatii , in schimb, vor trofee, o femeie frumoasa nu se ia pentru altul, ci ca sa ii scoti ochii altuia cu ea. Oare de aceea George Bernard Shaw spunea ca « Cel care doreşte o viaţă de fericire alături de o femeie frumoasă, doreşte să se bucure de gustul vinului ţinându-l tot timpul în gura »?  Eu cred ca viata se razbuna, pe rand, pe ambii parteneri.

William Shakespeare era de parere ca „Femeia este o mancare pentru zei, gatita de diavoli” , desi folclorul autohton spune ca te saturi de friptura, daca o mananci in fiecare zi. De aceea e buna cateodata si o fasole batuta! N-as vrea sa creez iluzia ca o astfel de ocazie pofticioasa se iarta cu usurinta. Pentru ca, femeile, indiferent de ce parte a baricadei sunt, se razbuna! Dar cine ar putea sa inteleaga femeia? Unii au cantat-o, altii au hulit-o, multi au iubit-o, in vreme de cativa s-au incumetat sa o urasca.  Misterioasa sau nu, frumoasa sau nu, femeia este o provocare. Globalizarea a dus la standardizarea frumusetii, la crearea unor matrice, cate una pentru fiecare popor. Se zice ca italiencele sunt femei moderne, apreciate si curtate. Cele din nord mai frumoase, mi se par mie, decat cele din sud. Dupa ce se marita, se retrag in umbra sotului, ocupandu-se de familie. Daca ne mai aducem aminte si de faptul ca marea majoritate a populatiei italiene este de religie catolica unde divortul este interzis, imaginati-va cata drama! Frantuzoicele sunt cele mai mai cochete, aranjate, elegante, rafinate si sexy. Sunt atat de versate, incat stiu cum sa isi puna barbatii ”sub papuc” si sa-i tina acolo pana uita de ei sau... pana isi schimba papucul. Ele apreciaza rafinamentul, politetea, se revolta impotriva brutalitatii de orice natura ar fi ea. Frantuzoaicele trebuiesc curtate. Mereu! Asiduu! Sunt romantice, adora un pahar de vin bun baut in compania partenerului la o masa frugala, cu produse de foarte buna calitate. Grecoaicele sunt frumoase si, la fel ca si frantuzoaicele, adora perfectiunea, dar ele mizeaza pe discretie. Gatesc sanatos, cu mare pasiune. Dar nu-s experte in arta seductiei. Pentru ele, familia e totul. Nemtoaicele sunt gospodine, sobre, serioase, in permanenta competitie cu barbatii. Cred ca, de fapt, sunt sotiile ideale pentru familistii convinsi. Daca as fi barbat, sigur m-as insura cu o nemtoaica. Sa fie asta motivul pentru care nu prea pun pret pe aspectul fizic si imbracaminte?

Austriecele sunt cele mai romantice europence, sunt spontane, sentimentale, iubesc muzica, natura, sunt atrase de straini. Pentru ele , viata e un vals, o pata de culoare. Barbatii adora femeile care mananca stele pe paine! In mintea lor, au nevoie de protectie. Atentie, sunt sensibile, n-am spus neajutorate! Cehoaicele sunt distinse, cu bun simt, politicoase si prietene de nadejde, dar doar intre ele.  Olandezele sunt firi deschise si spontane, sportive si relaxate. Se plictisesc repede. Oare de aia se casatoresc de mai multe ori intr-o singura viata? Despre nordice, numai lucruri bune. Inalte, atletice, blonde cu ochi albastri, mai non-conformiste, niciodata surprinse in efuziuni sentimentale publice. Dar si noi, europenii avem cateva ciudatenii. Femeile maori, din Noua Zeelanda, sunt „femeile tatuate”. Barbatii lor considera ca femeile sunt mai atractive daca buzele si barbia sunt tatuate. Englezoaicele sunt rasate, educate, discrete si ambitioase. Stiti vorba aia cu albinele: daca ai regina , faci miere. Daca ai presedinte, faci un rahat! Daca venim mai aproape de Romania, unguroaicele sunt femei moderne, frumoase si gatesc al naibii de bine. Sunt sotii, mame si gospodine apreciate. Daca va aflati vreodata in Ungaria, mergeti intr-o piata de legume. Veti fi socati cate femei frumoase si elegante poarta cosul cu legume pe brat sau cara cu eleganta un copil agatat intr-o parte.. Femeile Adriaticei sunt frumoase, mandre, cu un simt al datoriei dezvoltat. Zambitoare, romantice, emana energie si mult spirit practic.

Europa si America de Nord au avut propriile instrumente de tortura care obligau femeia sa se incadreze in anumite standarde de frumusete. Corsetul era unul dintre ele , fiind confectionat din panza tare, care se lega cu sireturi rezistente la spate. "Corsetele cu balene" , numite astfel dupa intariturile din fanoane de balena sau sarma de otel, aveau menirea de a scoate in evidenta talia a carei circumferinta nu trebuia sa depaseasca 40-45 de cm. Ele erau la moda in secolul 19, pentru ca secolul 20 sa impuna o alte torturi: cea a tocurilor inalte si a unei greutati tot mai greu de atins. Femeile rubensciene fusesera la moda in perioada renascentista. Acum se poarta femeia slaba! Beti apa cu lamaie de 3 ori pe zi, iar cand vi se face foame, convingeti-va ca doar ce v-ati ridicat de la masa. Daca puteti!

Daca ne mutam in Asia, frumusetea este data de finetea și culoarea alba a pielii. Europenii si americanii fac eforturi  pentru un bronz perfect , dar asiaticii apreciaza o piele cat mai alba la culoare. In Asia, bronzul sugerează un statut inferior, care se regaseste in clase sociale inferioare, specific  agricultorilor și muncitorilor de rand. Cand spunem Japonia ne gandim la Gheise, ca exemplu de frumusete si educatie studiata si atent construita. Ca o ironie a sortii, primele gheise au fost barbati, cunoscuti sub numele de Honko. Acestia dansau pentru clientii in baruri si restaurante sau in saloanele de ceai. Daca in 1920 erau in jur 80.000 de gheise in Japonia, acum nu au mai ramas decat cam 2000. "Gheisa" se traduce prin "persoana care iubeste arta", "o femeie de nationalitate japoneza care obisnuieste sa distreze barbatii prin conversatie, cantec si dans." O gheisa este ea insasi o provocare de vreme ce este educata sa atraga emotional barbatul. Ea invata de mica arta conversatiei, sa mearga elegant, sa-si ingrijeasca tenul, sa-si pieptene parul, exceleaza in artele tradiţionale japoneze, muzica, dans, ceremonia ceaiului. Gheisele inca sunt invaluite in mister datorita faptului ca ele isi pastrau intotdeauna anonimatul. O gheisa niciodata nu se dezvaluie, ea se ghiceste. Gheisele petrec aprozimativ 2 ore ca sa se machieze, sa-si aranjeze parul si sa-si puna kimono-ul. Ele locuiesc si muncesc in Okyva, alaturi de Okasan, matroana lor, si impreuna cu celelalte gheise. Ele nu au voie sa aiba relatii de lunga durata, iar, daca se casatoresc, trebuie sa renunta la aceasta meserie.

Daca tot am ajuns in Asia, poate ar fi interesant sa vorbim despre frumusetea indiencelor. În India, frumusetea se masoară prin lungimea, stralucirea si  culoarea neagra naturala a parului, dar si prin frumusetea si expresivitatea ochilor mari si negri. Dar cea mai analizata si apreciata trasatura a indienilor este nasul, care trebuie sa fie mic si frumos conturat. Indianca trebuie sa se imbrace într-un sari viu colorat. Femeile poarta coliere la gat, cercei cu forme spectaculoase in urechi, nenumarate bratari si inele la  degetele de la maini si de la picioare, bijuterii pe care si le prind in par, bijuterii pentru „al treilea ochi”. Si ce ar fi o indianca ale carei maini si picioare nu sunt pictate cu motive complicate cu henna, in modele traditionale? Desi considerate egalele barbatilor, ele nu au fost si nici nu sunt partenere egale. Dar in mod cert, sunt femei frumoase, rezervate si timide. „Femeile girafa” sau femeile cu „gâtul lung” din tribul Kayan Lahwi, localizat la granita dintre Burma si Thailanda, sunt recunoscute pentru bratarile din alama purtate in jurul gatului. Frumusetea lor e direct proportionala cu numarul acestora.

Primele inele le sunt puse la gat la 5 ani. Cei care au studiat obiceiurile acestui trib au incercat sa gaseasca o explicatie a acestei practici, dar supozitiile lor, privind faptul ca aceste coliere le-ar fi scutit pe femei sa fie luate scalve sau sa fie muscate de gat de tigri, inca nu au fost confirmate. Femeile Kayan spun ca le poarta "de frumusete", in acord cu standardele de frumusete ale tribului. Noroc ca generatiile mai tinere refuza deja sa mai practice acest obicei traditional. Lumea se schimba si, o data cu ea, ne schimbam si noi.

In China secolului  al X-lea se purtau "picioarele lotus", practica disparuta abia la jumatatea secolului XX. Frumusetea stranie a picioarelor lotus  era rezultatul unor procese deosebit de dureroase care incepeau la varsta de 2-3 ani, inainte ca bolta piciorului să fie formata. Procesul presupunea curbarea labelor picioarelor fetitelor pana cand oasele erau frante, iar degetele indoite sub talpa.  Picioarele erau legate cu bandaje din panză umeda, care se strangeau prin uscare, presand piciorul ca intr-o menghina. Picioarele erau spalate, indoite si bandajate de 3 ori pe saptamana, iar fetitele erau obligate sa invete sa mearga, presand astfel cu greutatea corpului lor pe labele picioarelor deformate. Habar nu am care este frumusetea ascunsa a tuturor acelor ani de durere care dura pana in adolescenta, cand piciorul nu mai crestea si se oprea la masura de  7-9 centimetri in lungime. Nu pot sa nu ma intreb care era partea erotica a gestului in sine? Sau ce simtea barbatul privind acele picioare cu talpile diforme? Cred ca acestei practici i se datoreaza si acel pas marunt si leganat. Poate occidentalii au fost fascinati de acest rit, dar am o oarecare indoiala ca erau fascinati de dimensiunile mici ale labei piciorului ignorand chinurile, tortura si oripilarea simplei vizualizari a unui picior descult.

Nu o sa plecam din zona asta fara sa le amintim pe israielitele cu inima mare, ascunsa in aparenta  unei stari de raceala atent studiata. Femeia în Israiel se numeşte „Sabra” si stie sa fie atat iubita in intimitatea conjugala, cat si partener egal in lupta impotriva dusmanilor.

America de Sud promoveaza exotismul feminin.  In general, sud-americanilor le plac femeile cu forme voluptoase si dansul.

În Jamaica, femeia trebuie sa aiba sanii rotunzi si fesele mari, frumos conturate. Ce-ar fi un dans jamaican fara unduirile provocatoare ale femeilor? Cele slabe iau pastile pentru ingrasare! Cum se mai razbuna Dumnezeu pe prostia omeneasca! Noi, in Europa, le luam sa slabim. Ciliencele si braziliencele au un temperament latin, pasional. Le place sa fie curtate, sa fliirteze, dar sa nu va imaginati ca-s usuratice!  Dansul e una, relatia in cuplu e alta. Ea este supusa barbatului, chiar si atunci cand acesta este violent.Mexicancele,  cand sunt indragostite, sunt vulcanice, pasionale. In alte circumstante, sunt timide.Amazoniencele isi picteaza cu pigmenti si sange animal intregul corp ca pe o panza.

Atunci cand vorbim de femeile Orientului nu pot sa nu imi amintesc citatul lui Antoine de Saint Exupery: „Numai acolo unde femeia poarta val te arde dorinta de a-i citi chipul”, pentru ca aici nu e important ceea ce vezi, ci ceea ce nu vezi! Poti ghici persoana dincolo de val dupa licarul ochilor, dupa mainile pictate cu henna al femeilor. Araboaicele fascineaza prin mister. Ele sunt acoperite de voaluri care le dau un aer impersonal. Este stiut faptul ca religia interzice femeilor arabe sa iasa din casa neinsotite. Dar, dincolo de voaluri si de dogme religioase ele sunt femei pasionale si sentimentale, seducatoare cand danseaza, aprige cand se lupta pentru drepturile lor si ale copiilor lor. Nu uitati ca in tarile arabe, barbatii au mai multe neveste. Ce spectacol trebuie sa fie o cearta in familie! Cei care au ocazia sa le vada cu voalul picat, vor putea admira ochii machiati cu creion negru, costumele colorate si bijuteriile mari care le impodobesc din cap pana in picioare. Aici femeia frumoasa se cumpara in aur si camile. Araboaicele folosesc fardurile de peste 5000 de ani! Baile cu aburi, aromele de eucalipt, innegrirea parului cu henna, folosirea sarii de la Marea Moarta pentru gomaj – toate ne vin de aici. In Orientul Mijlociu, femeile care indraznesc sa isi arate formele sunt aspru pedepsite. Acest lucru este considerat imoral, iar pedeapsa merge pana la aruncatul cu pietre in ea. Femeile se ascund  sub Niquabul, vesmantul lor tradițional, special conceput pentru a le acoperi corpul. Puterea lor sta in stralucirea ochilor si aromele pe care le lasa in urma lor, cand trec pe strada ca umbre negre ale tacerii.

Cu cat ne apropiem de Africa, idealul de frumusete difera de la o parte a continentului la cealalta, de la nord la sud si de la est la vest. In Etiopia, femeile din tribul Karo isi atrag partenerii cu cicatricile din zona stomacului. Inca din copilarie incep sa le fie facute cicatricele, proces care se incheie in momentul in care se considera ca femeia este gata de procreere.

Femeile mursi, din sudul Etiopiei, poarta in buza de jos cate un disc. Cu cat discul e mai mare, cu atat femeia e mai frumoasa.  Sa fie la ei! In Mauritania sa te fereasca Dumnezeu sa fii slaba, pentru ca standardul de frumusete presupune tocmai opusul.  Cu cat formele sunt mai rotunde si mai apetisante, cu atat femeia este mai curtata de mai multi barbati. Parintii se pun pe treaba inca de cand fetele sunt mici, obligandu-le sa bea cativa litri de lapte de camila in fiecare zi. Bratele solide si coapsele mari cu posteriorul voluptos sunt trasaturi extrem de apreciate de  catre barbati. Aici frumusetea se masoara in kilograme forte!

Urechile cu gauri mari , alungite si impodobite, sunt foarte importante pentru femeile masai si pentru barbatii lor. Procesul fiind dureros, ati considera ca e de-ajuns. Ei bine, nu! Ele isi rad parul si isi scot doi dinti din fata. Ce nu fac femeile ca sa fie apreciate de barbatii lor?

Eschimoasele sunt alese dupa alte criterii de „frumusete”: Nu conteaza cum arata, dar obligatoriu sa aiba putere de munca si rezistenta la vremea rece. Femeile eschimos sunt femei incercate, care apreciaza fiecare zi, intr-un alt fel decat noi celelalte, motiv pentru care au un simt al prieteniei innascut si un mod firesc absolut cuceritor de a fi! Sa nu aprofundam subiectul cu privire la ospitalitatea acestei populatii, pentru ca ne vom schimba parerea cu privire la rolul femeii in viata de cuplu. Astea sunt traditiile, ce putem sa facem noi?

La final, nu pot sa nu ma-ntreb: noi ce standarde de frumusete avem? Cum ne vor partenerii si cum suntem noi gata sa raspundem standardelor lor de frumusete? Daca nu v-ati pus inca aceasta intrebare, poate este timpul sa o facem impreuna.