Parcul tarotului din Toscana

Astazi, tot cautand idei de vacanta, iata peste ce am dat. Chiar daca nu mi se mai potriveste, nici in calitate de mama, pentru ca fiica mea este mare acum, nici in cea de bunica, pentru ca inca nu sunt, ma gandesc ca unii dintre voi abia asteapta sa gaseasca idei de vacanta in care copiii sa se simta bine! Astazi va propun sa mergeti in Garavaccgio, provincia Grosseto, Toscana din Italia, in Parcul tarotului, adica Il Giardino dei Tarocchi. 

Parcul a fost creat de catre artista franceza Niki de Saint Phalle care, la 25 de ani cand a vizitat Parcul Guell din Barcelona, si-a propus sa isi construiasca propriul parc in acelasi sprit ludic. Si pentru ca era o femeie determinata, a vizitat inclusiv 

Parcul Monstrilor din Bomarzo,

Palatul ideal al lui Ferdinand Cheval despre care am si scris mai demult si 

Watts Tower al lui Simon Rodia, special ca sa fie sigur ca parcul ei va fi diferit de toate celelalte atractii turistice pentru copii. 

Fiind artist plastic, pictorita si sculptorita totodata, parcul se evidentiaza tocmai prin acel simt estetic studiat si atent la detalii. A creat 22 de sculpturi reprezentand personajele reprezentative din cartile de tarot, pe care le-a acoperit cu cioburi de sticla colorata, maozaic din bucati de ceramica si oglinzi. 

 

Gradina ascunde si alte elemente surpriza: frumoase fantani si cascade. Copiii sub 7 ani au accesul gratuit, restul sunt pusi la plata! Studentii platesc 7 euro, iar adultii 12 euro! Grupurile organizate, anuntate cu cel putin 10 zile inainte platesc tot 7 euro/persoana.

Pache - primarul ideal

A fost odata in Romania un primar IDEAL! A fost, ca nu mai este demult. Un accident, de-aia nici ca s-a mai repetat vreodata. Numele lui a fost Emilian Pake – Protopopescu, fost primar al Bucurestiului intre 1888 si 1891 si deputat conservator. Nu in partidul lui Voiculescu, era vorba despre altul, fara securisti si comunisti. A  fost doctor in drept, dar n-a plagiat!, caci pe vremea aia inca nu se inventase nici practica, nici termenul! A absolvit cursurile universitatilor din Paris, Bruxelles si Geneva si a facut greseala sa vina inapoi in tara ca sa castige aceasta titulatura bine meritata! In decurs de 3 ani, omul asta a rasturnat lumea si a transformat mahalaua intr-un veritabil oras: a fondat numeroase ziare, a ridicat 28 de scoli printre care si Liceul Gh Lazar, a pavat ulitele principale ale orasului, a lungit si largit bulevardul Orizontul care astazi ii poarta numele, a construit deja celebrele trotuare dupa moda pariziana si i-a obligat pe bucuresteni sa nu mai mearga pe mijlocul strazii. A ordonat demolarea unor cladiri, a largit strazile, a ridicat piatete, a extins iluminatul public si reteaua de canalizare, a introdus telefonul public, a deschis noi linii de tramvai cu cai, a infiintat prima statie de salvare dotata cu trasuri, a construit Hala de Peste din Piata Unirii si a inaugurat Atheneul Roman. Istoricii vremii relateaza chiar o conduita obligatorie a celor care calatoreau cu acest mijloc de transport: “ …la acea vreme era interzis sa urce mai multi calatori decat cate locuri sunt pe banci si pe platforma, nu vor fi primiti in vagoane cei imbracati murdar, in stare de betie sau pe cei insotiti de caini. Nu vor admite nimanui cu tinichele sau ulcioare cu lichide care ar putea sa manjeasca sau sa supere pe ceilalti calatori. Agatatul de vagoane, fie chiar si pe scari este strict interzis si periculos” (“ Din Bucurestii de ieri” - George Potra). “Maturatul stazilor se facea in mod barbar. Se maturau strazile cu tarnul de la 1 noaptea pana dimineata de catre niste nespalati, care nu prea iubeau curatenia si faceau o prafaraie!!!” (George Severeanu). Dar primarul a schimbat regulile in primarie si a adus cisterne mari cu turbine tocmai de la Dresda care sa stropeasca strazile si sa inmoaie praful, iar iarna baga plugurile pe strada ca sa curete zapada.  Si cum mahalalele erau pline de caini si cai fara stapani, tot el a introdus serviciul hingherilor, cu gand sa reduca numarul “animalelor vagaboande”.  Tot el a infiintat Azilul de noapte, dotat cu 40 de paturi, cat si Ospataria populara unde mancau saracii orasului cate o masa calda oferita de municipalitate. Primarul daduse ordin ca farfuriile sa fie puse pe mesele acoperite cu fete de masa si sa se distribuie servete. A avut si esecuri, ca tot omul, caci si atunci coruptia era cat casa. Intrarea in oras se facea pe la bariera cu tepi, care nu te lasa sa intri fara sa platesti o taxa. Desi tare mult s-a zbatut sa elimine acciza de drum pe care o socotea “prilej de furt” de la cetateni, nu a reusit, cum nici prostitutia n-a putut-o scoate de urechi din capitala, desi atunci era mai simplu ca acum, caci existatu prostituate “de stat” si cele clandestine! El a fost acela care a dat ordin ca toate casele de toleranta sa aiba felinarul rosu la poarta.

  

Oare de ce imi aminteste de Contele Mercy pe vremea cand era guvernator al Timisoarei???

Bibliografie:
http://www.timeoutbucuresti.ro
Ion Luca caragiale, art.214-http://biblioteca.euroweb.ro
http://boabe-de-grau.com

Fotografiile lui Andrei Pandele

 Asa arata Romania pana in 1989.