In 1907, Londra isi schimba fata cu fiecare zi care trecea:
London County Concil costruise o retea mare de tramvaie , trenuri de suprafata
si metrouri care se intersecta in punctele cheie ale marilor bulevarde cu traseul
autobuzelor care incepusera sa circule in tot orasul in urma cu 9 ani. Lumea incerca din rasputeri sa tina pasul cu
dezvoltarea industriala si cu timpul care parea sa nu mai aiba rabdare cu
oamenii. Unii dintre cei instariti care se mutasera in suburbiile Londrei
dincolo de granitele comitatului in Essex, Kent, Surrey, Middlesex si
Hertfordshire, in noile case tip duplex, isi achizitionasera deja autoturisme
care faceau senzatie atunci cand treceau pe langa pietoni. Claxoanele erau
chestii de senzatie si cantau de-a lungul strazilor, in vreme ce banalele
trasuri picasera intr-un con de umbra si indiferenta.
In seara de 8 iunie 1907,
deschiderea stagiunii anunta spectacolul “Vaduva vesela” avandu-i in
distributie pe Lily Elsie, Joseph Coyne, Robert Evett si Gabrielle Ray. In acea
seara, Lily Elsie avea sa puna nu numai Londra la picioarele sale, ci sa cucereasca
iremediabil sufletele iubitorilor de arta dramatica din Europa si America. Toti
cei prezenti la spectacol n-au clipit si nu au respirat pana cand gongul n-a
anuntat finalul. Dincolo de catifeaua groasa care cadra scena, artistii isi
masurau bataile inimii in ropote nesfarsite de aplauze. Cand a aparut in fata
tuturor celor prezenti, intreaga audienta s-a ridicat in picioare si bucuria a
invadat spatiul dintre publicul entuziast si frumoasa artista.
Pe scena tacuta,
aceasta si-a inclinat usor capul in gesturi lirice, iar trupul ei inalt si
frumos proportionat parea ca se leagana. Avea un profil de statuie antica,
emanand o frumusete misterioasa si voluptoasa. Ochii albastri si mari
straluceau de fericire, iar zambetul care ii inflorise pe fata ar fi putut
parea trist, cand de fapt incerca sa fie unul ponderat, ascunzandu-i
timiditatea. Spectacolul din acea seara o transformase fara sa vrea si fara sa
stie intr-o veritabila diva edwardiana, iar tabloidele si revistele aveau sa
tipareasta din acea noapte poza ei in tiraje nenumarate.
Cu toate astea, Lily
nu si-a invins niciodata sfiosenia cuminte, desi avea sa cunoasca faima si sa
acumuleze averi. Cariera ei s-a intins pe o perioada relativ scurta, dupa care
s-a retras departe de ochii publicului. In urma ei au ramas sute de fotografii,
cateva discuri de gramofon si doua filme, dar mai presus de toate amintirea
unor spectacole care a ridicat-o la nori de fericire si i-a adus nenumarati
admiratori.
Numele ei
de nastere fusese Elsie Hodder si se nascuse in Leeds in anul 1886. Cand a vazut
lumina zilei, mama ei, Charlotte Elisabeth Hodder, o croitoreasa frumoasa, nici
nu se gandea ca fiica ei avea sa devina una dintre cele mai mari vedete ale
scenei teatrului muzical edwardian. Pe tatal ei nu l-a cunoscut
niciodata si se pare ca nici macar mama ei nu ar fi avut habar cine era acesta. In 1891, Charlotte Hodder s-a casatorit cu William Thomas Cotton
care era angajat ca “theatrical baggage master”, facilitandu-i fiicei vitrege
contactul cu lumea spectacolului.
Inclusiv unchiul ei era casatorit cu actrita Ada Reeve, iar scena si
actoria isi dezvaluisera tainele si isi desfacusera tentaculele sortind
viitorul fetitei timide care incerca sa isi gaseasca un loc al ei pe pamant.
Copil precoce, Lily a aparut in salile de repetitii si imita cu dezinvoltura prestatia
marilor actori, iar toti cei prezenti erau pur si simplu iremediabil cuceriti
de talentul ei nativ care se manifesta spontan. Toata lumea o striga “Mica
Elsie”. Incepand din anul 1895, a aparut in concerte si spectacole de pantomima
interpretand rolul Printesei Mirza din spectacolul “Nopti arabe” pe scena
teatrului din Manchester. Doi ani mai tarziu, la varsta de 11 ani, a jucat
rolul Scufitei Rosii si a plecat in turneu vreme de 6 saptamani. In 1901, Lily deja era inregistrata ca actrita. De atunci,
rolurile aveau sa curga, iar numele ei sa fie din ce in ce mai cunoscut.
In
1900 si-a schimbat numele real in Lily Elsie si a jucat pana in 1906 in peste
14 spectacole muzicale. In 1907 insa, viata ei avea sa se schimbe fundamental o
data cu acceptarea rolului principal din “Vaduva Vesela”, devenind peste noapte
o mare vedeta. Cronicile timpului au elogiat “tineretea, farmecul plin de
gratie si harul ei desavarsit, dragalaseniile si dansul rafinat cu care
domnisoala Elsie investeste rolul…” , transformand acea noapte intr-un triumf
pesonal.
Rolul i-a venit manusa, ea insasi implicandu-se in crearea
vestimentatiei sale de scena, lansand o moda din designul palariilor cu pene, a
toaletelor sale vestimentare, starnind valuri de admiratie cu frumusetea si eleganta ei.
Advertising-ul s-a batut pe imaginea ei, iar cererea de a se implica in diferite campanii de promovare era extrem de mare. Era atat de iubita incat chipul i-a aparut inclusiv pe cartile postale. Lumea o rasfata trimitandu-i daruri, iar randurile admiratorilor care faceau sluj in fata cabinei sale se ingrosau zi de zi. Dar Elsie era indiferenta la toate aceste avansuri considerand ca barbatii erau toleranti cu o femeie care continua sa ii trateze cu raceala. Cu toate astea, Elsie a fost una dintre frumusetile cel mai des fotografiate din intreaga epoca edwardiana.
Ziarul Atlanta Constitution din America scria in 1915 ca “profilul
ei se aseamana cu cel al lui Venus din Milo mai mult decat al oricarei alte
frumuseti renumite”, mentionand ca, daca s-ar fi decis sa vina in America, in
mod cert, ar fi fost cea mai frumoasa femeie de pe intregul continent. Barbatii
erau de parere ca nici o alta gura nu merita mai multe saruturi si niciuna nu
avea un zambet mai fermecator. Ceea ce a fost de-a dreptul socant a fost tocmai
faptul ca multe femei se declarau admiratoare infocate. Dupa spectacolul “Vaduva
Vesela” a mai aparut in alte 16 spectacole, iar salile erau arhipline.
Si cum
Dumnezeu nu ti le da niciodata pe toate, Elsie s-a maritat cu John Ian
Bullough, fiul unui producator de materiale textile extrem de bogat, dar
casatoria a fost una nefericita. In plus, aparusera si probleme de sanatate,
unele care au impus mai multe operatii chirurgicale, fapt care i-a limitat
aparitiile pe scena. Sotul ei a insistat sa se retraga din actorie, iar
barfitorii s-au grabit sa o numeasca “actrita de ocazie”. Vreme de 10 ani nu a
mai aparut decat in spectacole caritabile, iar in 1916, cand a urcat pe scena
interpretand rolul principal din comedia “Admirabilul Crichton”, publicul si-a
reamintit de ce vreme indelungata au adulat-o neconditionat.
In 1920, s-a mutat
impreuna cu sotul ei in Gloucestershire si a mai stat alti 10 ani departe de
scena, bucurandu-se de evenimentele sociale si partidele de vanatoare de vulpi.
A revenit in 1927 pe scena pentru o scurta perioada de doi ani. In 1930 a
divortat, sanatatea i s-a deteriorat, petrecand mult timp in sanatoriile
elvetiene. A murit la varsta de 76 de ani si a fost incinerata la Crematoriul
Golders Green din Londra. Dar numele ei nu a fost niciodata dat uitarii fiind
una dintre frumusetile care au facut istorie in aceasta lume perena. Daca nu ma
credeti pe cuvant, uitati-va la poze. In mod cert, aveti ce vedea.