Iubesc ploaia nebuna ce vrea
Sa cada, sa doara, sa fie doar ea,
La masa aceluiasi hol ruginit,
Cand nimeni nu cere raspunsul primit,
S-o vreau ca sa stea!
E obsesiva chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate sa ploua pe noi
De-a valma in cer, si cad impietrind
Bezmetici si goi!
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam si totusi absent
Cand nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, ca sper
Un soare prezent!
Mari picuri de nunta stropesc pasat
Camasa de mire, Pamantu-mparat
Sta singur la masa, nuntasi-s plecati,
Tomnatici si grei, de vanturi luati
Saruturi razbat!
De-i ploaie aceia, ce-aluneca fin
Cu picurii reci ma cheama sa vin,
Trecand peste toate, sa-mi spuna ce vrea,
Iubesc ploaia nebuna asa cum e ea,
De crede-n destin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu