Omar Khayyam - Ulciorul

In orasul Neishabur, din provincia Khorasan, in vechea Persie a anului 1048, s-a nascut  Omar Khayyam, poet , filozof, medic al curtii regale, matematician si astronom. Numele sau adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Fath Ibrahim al-Khayyam. Ultimul nume l-a pastrat in onoarea tatalui sau acre era fabricant de corturi. Lui i s-a datorat reforma calendarului musulman care, se zice, ar fi mai exact decat cel Gregorian, realizat 5 secole mai tarziu. Desi el este cunoscut astazi ca unul dintre cei mai renumiti poeti ai lumii, a fost unul dintre cei mai mari umanisti ai vremii, detinand vaste cunostinte in domenii variate: fizica, matematica, astronomie si filozofie greaca. Activitatea sa stiintifica a fost cea care i-a adus meritele si elogiile in perioada Evului Mediu. Tratatul de algebra, Al-Diabra-val Mogha-bela a fost tradus in limbile europene inca din secolul trecut. Multe dintre lucrarile sale stiintifice si filozofice s-au pierdut, dar cea mai mare parte a operei sale beletristice a dainuit, printre cele mai cunoscute si apreciate fiind: Cartea Anului Nou (Nawruz-Nameth) si Robayatul (Catrenele persane). Desi initial robayatul avea o nuanta erotico-mistica, in acceptiunea lui Omar Khayyam acesta il transforma ntr-unul filozofic. Acum aproape 1000 de ani, in Persia, poetul scria unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste:

“Ulciorul”

Ramai sa mai ciocnim o cupa

La hanul vechi de pe coclauri,

Caci pentr-un vin si pentru tine

Mai am in san trei pungi cu aur.

Ramai sa ne-alungam tristetea

Si setea fara de-alinare

Cu vinul negru de la hanul

Din valea umbrelor fugare.

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul

Din care bei infrigurata

E faurit din taina sfanta,

Din taina unui trup de fata?

L-a faurit candva olarul

Cel inspirat de duhul rau,

Din taina unui trup de fata

Frumos si cald ca trupul tau.

Inmiresmeaza-te, frumoaso,

Ca pe-un altar de mirodenii,

Cand zarea-i plina de albastru,

Cand lumea-i plina de vedenii.

Si-atat cat darurile noastre

Mai au pe margini bucurii,

Caci maine in zadar vei bate

La porti de suflete pustii.

Ca maine-om putrezi-n morminte

Uitati, nepomeniti de nimeni,

Caci maine vor veni olarii

sa fure lut din tintirime.

Si trupul tau, care mi-e astazi

Cel mai iubit dintre limanuri,

Va fi un biet ulcior din care

Vor bea drumetii pe la hanuri.