In orasul Neishabur, din provincia Khorasan, in vechea
Persie a anului 1048, s-a nascut Omar
Khayyam, poet , filozof, medic al curtii regale, matematician si astronom. Numele
sau adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Fath Ibrahim al-Khayyam. Ultimul nume
l-a pastrat in onoarea tatalui sau acre era fabricant de corturi. Lui i s-a
datorat reforma calendarului musulman care, se zice, ar fi mai exact decat cel
Gregorian, realizat 5 secole mai tarziu. Desi el este cunoscut astazi ca unul
dintre cei mai renumiti poeti ai lumii, a fost unul dintre cei mai mari
umanisti ai vremii, detinand vaste cunostinte in domenii variate: fizica,
matematica, astronomie si filozofie greaca. Activitatea sa stiintifica a fost
cea care i-a adus meritele si elogiile in perioada Evului Mediu. Tratatul de
algebra, Al-Diabra-val Mogha-bela a fost tradus in limbile europene inca din
secolul trecut. Multe dintre lucrarile sale stiintifice si filozofice s-au
pierdut, dar cea mai mare parte a operei sale beletristice a dainuit, printre
cele mai cunoscute si apreciate fiind: Cartea Anului Nou (Nawruz-Nameth) si
Robayatul (Catrenele persane). Desi initial robayatul avea o nuanta
erotico-mistica, in acceptiunea lui Omar Khayyam acesta il transforma ntr-unul
filozofic. Acum aproape 1000 de ani, in Persia, poetul scria unul dintre cele
mai frumoase poeme de dragoste:
“Ulciorul”
Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri,
Caci pentr-un vin si pentru tine
Mai am in san trei pungi cu aur.
Ramai sa ne-alungam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta,
Din taina unui trup de fata?
L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau,
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cand zarea-i plina de albastru,
Cand lumea-i plina de vedenii.
Si-atat cat darurile noastre
Mai au pe margini bucurii,
Caci maine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Ca maine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Caci maine vor veni olarii
sa fure lut din tintirime.
Si trupul tau, care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.
