Deşi nu se ştie exact unde s-a născut ideea împodobirii pomului de Crăciun, se bănuieşte că originea bradului a apărut pentru prima data la popoarele germanice. Matin Luther a fost primul care a ornat bradul de Crăciun cu ajutorul lumânărilor. Ideea i-a venit de la reflectarea luminii stelelor printre ramurile unui brad. Treptat, treptat această tradiţie se răspandeşte pătrunzând în Anglia, Franţa, Elveţia. In Rusia europeana, Ajunul Crăciunului era sărbătorit în mijlocul pădurii unde se alegea cel mai frumos brad care era ornat cu lumânări, bomboane şi jucării. In tradiţia românească, împodobirea bradului apare la sate în momente alegorice: nunta sau înmormântarea tinerilor, a femeilor şi a bărbaţilor. Impodobirea bradului de Crăciun este un obicei relativ recent la noi, preluat de la alte popoare.
Tradiţia împodobirii unui pom a fost preluată de la germani, fiind ales bradul datorită capacităţii sale de a fi verde tot anul, mai precis este singurul copac rămas verde în luna decembrie. Obiceiul împodobirii este relativ nou, ca şi Moş Crăciun, iar la început în brad se atârnau fructe şi biscuiti; în anul 1878 au apărut primele globuri. Primii brazi de Crăciun au apărut în 1510 – Lituania, 1521 – Franţa, 1841 – Anglia, 1749 – America (legalizat abia în 1836, în Alabama) şi în 1866 în România, în palatul principelui Carol I de Hohenzollern.
Ca şi sărbătoarea în sine, şi bradul are origini păgâne: considerat de către vikingi pomul lui Odin (zeul morţii şi al războiului) era ars pe 25 decembrie în onoarea renaşterii Soarelui şi a noului an, iar culoarea sa reprezenta veşnicia şi era asociată cu focul de multe ori. Cărbunii proveniţi din arderea bradului erau consideraţi ca având calităţi protectoare contra farmecelor, iar un cărbune pus în sicriu facilita călătoria mortului spre lumea de dincolo.
In Germania secolului al XVI-lea, erau decoraţi pinii, atât cei din interiorul casei, cât şi cei din exteriorul ei, cu mere, lumânări şi hârtie colorată. In Evul Mediu, o scenetă religioasă înfăţişa izgonirea lui Adam şi a Evei din Grădina Edenului. Un pin decorat cu mere era folosit pentru a simboliza Grădina Edenului – Copacul Cunoaşterii. Sceneta se încheia cu profeţia salvatorului ce urma să vină. Se crede că reformatorul protestant Martin Luther King a decorat, pentru prima oară, pomul de Crăciun cu lumină. In timp ce se ducea spre casă, într-o seară de Decembrie, frumuseţea stelelor care străluceau printre ramurile unui pin l-a inspirat să recreeze efectul prin lumânări asezate pe ramurile unui pin mic, de acasă. Pomul de Crăciun a fost introdus în Anglia de soţul Reginei Victoria, Prinţul Albert, al cărei ţară natală era Germania. Ediţia faimoasă a Illustrated News, din 1848, infăţisează Familia Regală adunată în jurul unui pomului de Crăciun, de la Palatul Windsor. Această imagine a popularizat ideea în toată Anglia victoriană.
Desigur obiceiurile de Crăciun au fost adaptate după necesităţi în diversele colţuri ale lumii. Australienii îşi împodobesc casele cu ferigă, frunze de palmier sau cu alte flori de sezon. În China şi în Japonia, pomii de Crăciun introduşi de misionarii vestici în secolele XIX-XX, erau împodobiţi cu decoraţiuni complicate din hârtie. India în schimb a înlocuit bradul cu copacii de mango sau cu bambuşii, iar casele le erau decorate cu frunze de mango. Crăciunul este un fastuos festival al verii şi în Brazilia, care include picnicuri, jocuri de artificii , precum şi o procesiune solemnă a preoţilor la miezul nopţii.
Fiecare dintre noi are un stil personal de a-şi orna pomul de Crăciun, dar nu toţi cunoaştem semnificaţiile şi simbolurile ornamentelor de Crăciun. Beculeţe colorate, beteală, confetii, bomboane, nuci, instalaţii luminoase (mai nou şi muzicale), lumânărele atârnate pe ramurile pomului dându-ne un sentiment de bucurie şi implinire. Pe lângă aceste decoraţiunii există unele ale căror simboluri ne fac să acordăm o mai mare importanţă decorării casei şi bradului de Crăciun. Vârfurile bradului de Crăciun în formă de stea simbolizează noroc şi realizarea tuturor visurilor. Steaua are o semnificaţie religioasă, amintind de cea care a apărut pe cer la naşterea lui Isus. Aducând elementele religioase în ziua de astăzi, printre motivele Crăciunului amintim de cei trei magi, steaua călăuzitoare şi darurile oferite pruncului la venirea pe lume, elemente care de-a lungul timpului s-au transformat în obiceiuri.
In jurul anului 1500, oamenii asemănau bradul cu copacul din Paradis şi îl împodobeau cu mere roşii, cel mai probabil, sursa globurilor roşii de astăzi.
Imi place.
RăspundețiȘtergere