Have a blessed Thanksgiving Day!

“I will praise the name of God with a song,

And will magnify Him with thanksgiving”

~Psalm 69:30~

 

Exista o sarbatoare pe care o astept tot anul: Craciunul. Daca ar fi dupa mintea mea, ar trebui sa fie Craciun in fiecare zi! Iubesc spiritul acestei sarbatori, nerabdarea Ajunului, frumusetea bradului impodobit, iubesc traditia si simbolistica lui. Daca ar fi fost sa imi aleg o alta sarbatoare pentru sufletul meu, mi-ar fi placut sa sarbatorim si noi Thanksgiving Day. Cred ca, pe parcursul unui an in care tot alergam ca disperatii, ar trebui sa ne oferim ragazul unei singure opriri si sa ne gandim pentru ce ar trebui sa fim recunoscatori lui Dumnezeu, noua si familiei noastre, pentru anul ce-a trecut. Problema este ca nu stiu cati dintre noi ar practica acest exercitiu cu sinceritate deplina. Pentru ca stiti cum e, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in buzunar. Iar noi, romanii, suntem obisnuiti sa ne bage cineva in desaga si, daca nu primim pomana, intotdeauna sunt altii de vina si niciodata noi. Atunci sarbatoarea s-ar transforma in opusul ei: sarbatoarea celor nerecunoscatori, iar corul reprosurilor si neimplinirilor ar fi atat de vehement, incat am reinventa cuvantul sarbatoare, care ar putea deveni sinonim cu revolta. Dintr-o sarbatoare dedicata familiei si prietenilor s-ar putea transforma in ziua revoltei noastre nationale.

Veche de peste 400 de ani, Ziua Recunostintei – Thanksgiving Day, in limba engleza – este una dintre cele mai importante sarbatori traditionale in America, Anglia, Canada si Germania, desi in spatele acestei zile se afla o istorie diferita. In tarile cu tratitie, Ziua Recunostintei a fost întotdeauna considerata o zi de sarbatoare celebrata in sanul familiei. Primii care au sarbatorit Ziua Recunostintei au fost pelegrinii si puritanii englezi in Coloniile Britanice, astazi Plantatia Berkeley din Vriginia, in 1619, si de catre colonistii si pelerintii din colonia Plymouth, Massachusetts, in 1621. Clima era atat de aspra pentru noii veniti, incat recolta stransa in anul 1621 nu putea sa fie decat un miracol. In semn de recunostinta, acestia i-au multumit lui Dumnezeu organizand o sarbatoare. William Bradford, guvernatorul  regiunii Plymouth, a invitat americanii nativi sa se alature pelerinilor la celebrarea recoltei de porumb din anul 1621, iar sarbatoarea a durat timp de trei zile. Curand, obiceiul a fost adoptat de catre alte colonii din New England. In 3 octombrie 1789, presedintele George Washington a emis prima Proclamatie de Ziua Recunostintei, declarand ca aceasta va fi  "o zi de multumire publica" si ca "joia din data de 26 a lunii Noiembrie sa fie dedicata de catre oamenii din aceste state" pentru a celebra Ziua Recunostintei. În urma proclamarii, America a sarbatorit festivalul national mentionat in noua constituție.

Cea care a impus Sarbatoarea Recunostintei ca sarbatoare nationala, a fost jurnalista Sarah Josepha Hale. Ea a scris numeroase articole si scrisori oficiale  presedintelui Lincoln,  iar in 1863, aceasta reuseste sa il convinga  sa declare ultima zi de joi a lunii noiembrie, Ziua Nationala a Recunostintei. Un articol de stiri publicat in pagina 4 din ziarul „Philadelphia Inquirer”  la 27 noiembrie 1863 descrie ca ziua de 26 noiembrie  a fost:
"Ziua cea mai potrivita pentru celebrarea Ziua Recunostintei. În primul rand, vremea era frumoasa. Cerul era senin, aerul curat, proaspat si revigorant,  soarele imbratisa in raze aurii arterele aglomerate ale orasului. Apoi, in al doilea rand, a fost potrivita, deoarece in aceasta zi a venit vestea de confirmare a victoriei redutabilului general Grant.. Magazinele principale au fost toate închise. Un flux nesfarsit de oameni fericiti si bine imbracati au umplut  strazile si tot orasul a fost in sarbatoare. " 

Din acea perioada dateaza si Cartea de bucate in care sunt stranse retetele americane traditionale acesti sarbatori:  minunata placinta de dovleac si friptura de curcan (fript, afumat sau la cuptor), jambon, cartofi piure, cartofi dulci, porumb, sos de afine, de exemplu. Cu toate astea, abia in 1941, in urma rezolutiei date de Congresul SUA, Ziua Recunostintei devine oficial sarbatoare nationala. In America, majoritatea afacerilor, cu exceptia magazinelor,  sunt închise joi si vineri in saptamana cu Thanksgiving pentru a permite tuturor oamenilor sa se reuneasca, impreuna cu familia. Tot aici sunt organizate parade cu ocazia carora defilează fanfare scolare si sunt admirate carele alegorice. Ziua de dupa Thanksgiving este o sarbatoare neoficiala, denumita Black Friday (Vinerea Neagra), sarbatoare care marcheaza deschiderea sezonului de cumparaturi de Craciun. In cea de-a doua zi, toti membrii familiei participa la mese festive in familiile largite si servirea unor preparate specifice.

 

In Regatul Unit al Marii Britanii, Thanksgiving este o altă denumire pentru Ziua Recoltei, care se sarbatoreste in biserici si in sate intr-o duminica dupa strangerea recoltei din acea localitate. Sarbatoarea englezeasca nu are aceeasi incarcatura emotionala ca cea americana.  

In Canada, ziua de Thanksgiving se sarbatoreste mai devreme, in a doua zi de luni din octombrie, ca mulțumire pentru o recolta bogata. Originea sarbatorii canadiene se datoreaza unui explorator britanic, Martin Frobisher, care incerca sa gaseasca o cale spre Orient. Deoarece acesta nu a reusit, s-a stabilit în Canada, iar in anul 1578 a tinut o ceremonie, in regiunea care astazi poarta numele de provincia „Newfoundland and Labradorspre” prin care multumea divinitatii ca a supravietuit unei calatorii lungi si periculoase. Ulterior, Frobisher a fost innobilat , un golf din nordul Canadei, la Oceanul Atlantic, primind numele de Frobisher Bay. Colonistii sositi ulterior au continuat traditia. În Germania sarbatoarea se numeste  “Erntedankfest” fiind serbata  incă din vremea colonistilor, astazi fiind celebrata in scoli, prin muzica, dansuri si recitaluri de poeme despre toamna.

 

In traditiile anglo-saxone, preparatul care nu trebuie sa lipseasca de la masa de Thanksgiving este curcanul, din acesta cauza sarbatoarea mai este denumita si ziua curcanului. Preparatele traditionale sunt: Curcanul la cuptor, umplutura, piureul de cartofi cu sos, cartofii dulci, sosul de merisoare, porumbul firt sau copt, ridichi, rulouri, placinta de dovleac si placinta de castane. Invitatii aduc si ei diverse preparate culinare participand la pregatirea mesei alaturi de gazda. In aceasta zi nu se ofera alte cadouri decat cele culinare sau bauturi. Prajiturele si snacks-urile facute in casa de catre copii sunt folosite ca obiecte decorative. Inainte de masa, fiecare participant trebuie sa spuna de ce sunt recunoscatori.  Sezonul de Thanksgiving este unul caracterizat prin generozitate, oamenii contribuind adesea cu mancare pentru organizarea de cine festive pentru saraci sau fac diferite donatii.

Iata  reteta traditionala a acestei sarbatori:

Curcan umplut

Un curcan de cca 2 kg (gata taiat), 100 g orez, 50 g unt, 3 oua, 80 g ceapa, piper, patrunjel, marar, 1 kg castane, sare, ienibahar, 50 ml rom, pipota si ficatul a 2-3 pui.

Reteta

Pentru curcan umplut este nevoie de un curcan tanar, cu carnea frageda. Umplutura se prepara astfel: se taie pipota cit se poate de marunt. Ceapa tocata si pipotele se pun intr-o craticioara de 1 1/2 l, impreuna cu untul sau untdelemnul si orezul, se calesc 2-3 minute la foc mic, amestecand mereu, ca sa se rumeneasca, apoi se sting cu 1/2 l apa fierbinte. Se potriveste de gust cu 1/2 lingurita cu sare si o frunza de telina, si se pune sa fiarba , la foc mic, pana scade lichidul si orezul este moale.Cand orezul s-a racit, se adauga ficatul crud, taiat marunt sau trecut prin masina de tocat, ouale intregi, un varf de cutit sau de lingurita cu piper macinat, o lingurita cu virf de frunze de marar sau patrunjel taiate marunt.Se cresteaza coaja tare a castanelor in cruce, ca apa sa poata patrunde in interiorul lor, fierbindu-se in apa clocotita, cit sa le cuprinda bine, cca o ora. Se curata coaja exterioara a castanelor, cat si cea subtire din interior. Se trec prin masina de tocat impreuna cu ficatul crud si pipota (care a fost calita, in prealabil, cu ceapa in 50 g unt sau untdelemn, la foc mic acoperite cca 20 minute , adaugind cite putina apa pana cand se moaie). La tocatura se adauga ouale crude, un varf de lingurita cu piper sau ienibahar macinat, romul si o lingurita rasa cu sare, amestecandu-se bine. Compozitia se pune in cornet si cu ea se umple curcanul sub piele, exact ca si puiul, si se baga la cuptor.

Am putea spune ca si noi, romanii, sarbatorim „Ziua Recoltei” dar nu stiu cati dintre noi suntem srecunoscatori. “Ziua recoltei” se sarbatoreste aceasta zi intr-un weekend din luna octombrie. De regula sarbatoarea este mutata in piete, unde gospodinele merg sa isi cumpere fructe si legume pentru conservele de iarna. In pietele din orasele mari, sunt organizate spectacole cu muzică românească, se mananca berbecuţ la protap, mititei la gratar, se bea  must si bere.

Ar fi bine sa imprumutam si noi modelul american? Pentru ce sunteti recunoscatori?