Aspasia si politica romaneasca

Astazi am dat fara sa vreau de o carte mai veche, ramasa uitata si prafuita in biblioteca. M-am uitat mirata la ea si m-am gandit: cum am uitat de povestea uimitoare construita in jurul lui Pericle si a frumoasei Aspasia? Se pare ca omenirea isi schimba personajele, dar nu si naravurile. Cate personaje politice actuale sunt actorii unei piese politice esuate si perimate?  In prefata cartii, se facea trimitere la academicianul francez Henry Houssaye care afirmase ca Aspasia,  Cleopatra si Teodora formeaza in antichitate, triada unor “femmes d’amour”, folosindu-se de amor ca sa isi poata exercita influenta si puterea asupra unor oameni politici renumiti epocii careia i-au apartinut, fie ei soti sau amanti.  Aspasia ar fi fost o curtezana inteligenta, Cleopatra -  regina curtezana si Teodora - imparateasa curtezana.  Toate trei au fost femei deosebit de frumoase, inteligente, cu o cultura remarcabila  care au evoluat in preajma unor barbati deosebiti. Aspasia a reprezentat „secolul de aur” al lui Pericle, Cleopatra a evoluat pe fundalul agoniei societatii elene, iar Teodora,  impreuna cu sotul ei, au pus bazele unui nou mileniu de istorie bizantina.

Pe la jumatatea secolului 5 inainte de Hristos, Atena se bucura se cel mai bun exemplu de democratie din intreaga Grecie antica.  Dar aceasta nu se facea simtita si in randul femeilor care erau obligate sa stea in marea majoritate a timpului inchise in casa. Femeile venite din alte parti erau si mai oropsite, fiind condamnate atat prin sex, cat si prin casta. Aspasia a fost o imigranta venita din cetatea Milet, din Asia Mica, sosita in Atena in urma razboaielor persane impreuna cu niste rude. Dupa calculele unor istorici, ea s-ar fi  nascut in jurul anului  468 î.e.n., in orasul Milet, ca fiica unui cetatean ionian, Axiochos. Nu au ramas informatii cu privire la motivul pentru care familia sa ar fi emigrat in Megara, iar apoi la Atena. Tot in timpul acestui exod au emigrat la Atena, celebrul „arhitect-sociolog” Hippodamos din Milet, istoricul Herodot din Halicarnas, filozoful Anaxagoras din Clazomene, stabiliti ca „meteci” (greci necetateni). Acesti ionieni au mutat cel mai infloritor focar de cultura din Asia Mica in capitala elena. Cei mai multi se vor intalni in cercul lui Pericle si al Aspasiei, participanti activi la consolidarea „secolului de aur” al culturii si civilizatiei grecesti. Metecii se sprijineau reciproc , iar Aspasia avea sa fie acuzata ca a favorizat venirea lor in Atena. Desi era de vita nobila, Aspasia nu avea resurse financiare astfel incat traiul sa ii fie asigurat, motiv pentru care a fost obligata sa isi gaseasca de lucru.  Cand ea a ajuns in Atena, orasul era invadat de un val mare de imigranti, fapt care l-a determinat pe Pericle sa instituie masuri dure care sa asigure superioritatea sociala a cetatenilor atenieni, acordand cetatenie  doar emigrantilor care aveau doi stramosi atenieni. Cei care indrazneau sa afirme ca sunt atenieni si nu se putea dovedi asta riscau sa devina scalvi. Daca vreun atenian ar fi avut curajul  se insoare prin inselaciune cu  o straina, iar apoi se descoperea frauda civila, sotii vinovaţi erau trimisi în fata tribunalului (dikasterion). Sotia era vanduta ca sclava, iar sotul pierdea cetatenia, platind o amenda substantiala, iar copiii erau declarati bastarzi si nu beneficiau de dreptul lor de cetatean. Aspasia a încercat să isi depaseasca statutul social prin relatia pe care a avut-o cu Pericle, cel mai de seamă om de stat din Atena. Desi drepturile femeilor ateniene erau atat de limitate, tinerei emigrante nu i se permitea prin lege sa se marite cu un atenian si nici nu beneficia de putinele drepturi care le aveau femeile capitalei grecesti. Deoarece femeile nu puteau sa devina soldati, fetele erau la nastere lasate de izbeliste, iar cele carora li se permitea sa traiasca erau condamnate sa invete gospodarie si sa stea in casa. Fetele erau maritate la varsta de 14 ani, de regula cu barbati mult mai in varsta decat ele, care aveau stagiul militar facut si se puteau casatori. Dar viata lor nu se schimba defel, pentru ca barbatul se bucura de privilegiile unei societati in care femeia nu conta. Deoarece barbatii preferau sa isi petreaca timpul cu alti barbati de acelasi rang social, caminele acestora erau mici, iar camerele toate dadeau intr-o curte interioara. Cea mai utilata si cea mai moderna era sufrageria, deoarece acolo stapanul casei primea vizite, in absenta sotiei sau a fiicelor lui. Dar erau primite in schimb curtezanele de lux, numite hetaire, iar, daca erau mai saraci, prostituate.  Hetairele erau de regula femei straine care ofereau sex, companie si conversatie, deoarece ele erau femei educate si elegante, rafinate si sofisticate. Spre deosebire de sotii si prostituate, acestea se ridicau la nivelul intelectual al barbatilor, putandu-se angaja in conversatii sau dispute cu acestia de pe pozitii egale din punct de vedere intelectual.  In schimbul serviciilor oferite, ele primeau cadouri si bani. Legea prevedea ca hetairele sa-si plateasca regulat impozitul la fel ca si strainii, iar barbatii nu le cereau decat sa fie frumoase si vesele cand apelau la serviciile lor. Hetairele erau femei suple, cu sanii voluptosi, imbracate rafinat si impodobite cu bijuterii si se deosebeau de femeile corpolente si simplu imbracate. Femeile nu puteau divorta decat cu acordul barbatului. Societatea aprecia femeia decenta, supusa si muncitoare, daca se putea si fara personalitate si cu o dota modesta, astfel incat sa fie lipsita de protectie financiara. In cele mai bune cazuri, femeia ateniana putea spera la o buna reputatie si cam atat. Aspasia era  descrisa drept o femeie seducatoare, celebra in perioada respectiva pentru  frumusetea si inalta ei tinuta intelectuala. Numele Aspasia inseamna „cea iubita”, „binevenita”, „placuta”. Aceasta era o femeie instruita, capabila sa sustina un discurs, cu un admirabil talent in arta oratoriei, o prezenta activa in cercul intelectualilor, artistilor, politicienilor si militarilor atenieni. A predat filosofia si retorica, si-a castigat reputatia, incat Sofocle a fost obligat sa o ridice la rang de profesor.  Ea a infintat un loc de dezbateri unde participau cei mai importanti oameni din stat si toata intelectualitatea vremii. Aspasia a practicat rationamentul socratic si s-a straduit sa il aplice inclusiv in  relatiile matrimoniale. Cicero a consemnat un dialog intre Aspasia si sotia lui Xenofon, la care ar fi participat si filozoful.
- Spune-mi, întrebă Aspasia, dacă giuvaierurile alese ale vecinei tale ar fi mai frumoase, le-ai vrea pe ale tale sau pe ale ei?
- Pe ale ei.
- Şi dacă veşmintele şi podoabele ei ar fi mai scumpe ca ale tale, pe care le-ai prefera?
- Pe ale ei, desigur.
- Ei bine, dacă soţul ei ar fi mai bun ca al tău, l-ai dori pe acela sau pe al tău?
Soţia lui Xenofon se înroşi. Aspasia sparse liniştea jenantă. Pentru a satisface dorinţa de perfecţiune a partenerului, explică ea, eşti obligat să fii perfect. Deşi erotismul este dimensiunea prin care bărbaţii şi femeile îşi exprimă devoţiunea unul faţă de altul, elementul esenţial al atracţiei este virtutea”. Se pare ca Aspasia lupta inca de pe atunci pentru emanciparea femeii si era un promotor al egalitarismului intre sexe. Insusi Socrate avea o mare consideratie pentru calitatile intelectuale ale Aspasiei. Intrebat de Menexenos daca ar fi în stare sa rosteasca in public un discurs funebru, Socrate i-ar fi raspuns ca da, deoarece a fost indrumat de  catre profesori alesi: Connos, fiul lui Metrobios, i-a fost profesor de muzica, iar Aspasia de retorica. Iata cuvintele lui Socrate: „N-ar fi deloc de mirare, Menexenos, sa fiu chiar si eu în stare sa vorbesc, întrucât am avut parte de o profesoara nu prea rea de retorica, ba chiar dimpotriva, de una care a format si alti retori, multi si buni, printre care si pe unul cu totul deosebit între eleni, pe faimosul Pericle, fiul lui Xantippos“. Aspasia si-a petrecut cea mai mare parte a  vietii la Atena, in secolul ccnd Pericle realiza cea mai dezvoltata forma a democratiei antice. Atunci Atena domina marile cu flota Pireului, iar filozofii, literatii si artistii din intreaga lume elenica mergeau la Athena. Tot atunci, Acropola era decorata cu cele mai  frumoase cladiri si sculpturi care ne-au ramas din antichitate. Aspasia, ca partenera a lui Pericle, a fost parte si martor a  infloririi ateniene din „veacul de aur” al culturii elenice din vremea lui Pericle.

Cand Aspasia l-a intalnit pe Pericle, ea avea 25 de ani. Pericle fusese casatorit cu o ateniana bogata, de care se despartise dupa cativa ani si cu care avusese doi fii, pe Xanthippos si pe Paralos. cand cei doi au divortat, Pericle avea aproape  40 de ani si era in plina ascensiune politica. Cand acesta a vazut-o pe Aspasia s-a indragostit nebuneste de ea si a continuat sa o iubeasca pana la moartea sa. Plutarh consemna ca Pericle o saruta pe frunte pe Aspasia ori de cate ori iesea sau intra in casa. Iar Plutarh scria la randul lui: „...unii spun că Pericle a iubit-o fiindcă era înţeleaptă şi se pricepea la politică. Astfel, uneori însuşi Socrate mergea la ea, însoţit de oameni de vază, şi prietenii ei aduceau la ea chiar pe soţiile lor ca s-o asculte, deşi nu avea o ocupaţie frumoasă şi aleasă, ci întreţinea hetaire. Eschines spune că şi Lysicles, ciobanul, dintr-un om lipsit de vază şi de rând a ajuns cel dintâi la Atena, având legături cu Aspasia, după moartea lui Pericle. În dialogul Menexenos allui Platon, chiar dacă începutul este scris pe un ton glumeţ, există şi adevăr, şi anume că Aspasia avea faima de a fi avut legături cu mulţi atenieni, datorită talentului ei retoric. Este totuşi limpede că dragostea lui Pericle pentru Aspasia a fost mai mult erotică… luând pe Aspasia a iubit-o în chip deosebit”. Farmecul, cultura şi înaltele calităţi spirituale, oratorice si afective ale Aspasiei straluceau in „salonul intelectual” din casa lui Pericle, unde se intrunea elita aristocratiei si intelectualitatea  din Atena. Ca o ironie, tocmai legile instituite de el i-au interzis sa o ia de nevasta, condamnadu-i sa traiasca in concubinaj. Pericle a luat-o pe Aspasia acasa si i-a facut un copil. Pericle prefera sa stea cea mai mare parte din timp acasa, cu Aspasia, ocupandu-se de  guvernare si restaurarea templelor ateniene, distruse în timpul razboaielor persane. Ea devenise consilierul lui politic. Daca legile implementate chiar de Pericle nu le permitea casatoria legala, Aspasia se bucura  de libertate deplina in casa barbatului ei, unde era suverana si nu muncea ca o sclava. Acolo traia insa in afara societatii, in gineceu, unde numai sotul si cele mai apropiate rude aveau acces. Desi public era considerata  „metresa” lui Pericle, ea a fost respectata ca sotie legitima de catre toti cei apropiati lui.  In calitate de curtezana,  ea trebuia sa-i primeasca pe prietenii lui Pericle, fapt nepermis unei sotii legitime si unei cetatene ateniene. Aspasia fascina prin frumusetea sa fizica şi intelectuala, iar printre admiratorii ei se numarau Anaxagoras, Fidias şi Socrate, doar cativa dintre cei care calcau pragul gineceului. Conditia sociala a femeii ioniene era mult mai ridicata fata de rigida Grecie continentala. Femeia ioniana era mult mai cultivata decat cea ateniana, predestinata doar treburilor gospodaresti. Insusi istoricul Tucidide spunea ca „cele mai bune femei sunt acelea despre care se vorbeşte cel mai puţin”. Dar Aspasia a stralucit si s-a vorbit mult despre ea. Invidia starnita in randul societatii feminine ateniene, cu un nivelul scazut din punct de vedere social si intelectual, s-a transformat in indignare publica in randul paturii conservatoare. Prezenta strainei in caminul celui mai de seama barbat politic nu putea sa treaca neobservata. Desi Aspasia se impusese ca o femeie respectata prin spiritul sau si ducea o viata retrasa, ea se afla in casa celui mai vizibil om din Atena. Astfel ea a devenit  subiectul barfelor si satirelor, a rautatilor si invidiilor  femeilor din aristocratia ateniana traditionala. Desi atenienii sprijineau politica administrativa a lui Pericle, ei condamnau viata lui particulara. Desi Pericle divortase inainte cu 10 ani de prima lui nevasta, inainte sa o intalneasca pe Aspasia, acestia sustineau ca isi izgonise nevasta din casa, mama celor doi fii legitimi ai sai, si o adusese pe Aspasia pe care o instalase in locul ei fara nici cea mai firava urma de discretie. Amantele erau intretinute in taina, secret cunoscut, insa, de toata lumea.  Intre Pericle si Aspasia a fost vorba despre o casatorie formala, un fel de concubinaj recunoscut de catre  legile ateniene, prin care „sotul” devenea tutorele „sotiei”. Copiii rezultati din acest concubnaj  nu beneficiau de drepturi politice, neavand cetatenie, dar le erau garantate drepturile civile, ca si in cazul oamenilor nascuti liberi (meteci). Tocmai aceasta afisare fatisa i-a intors pe cetatenii Atenei impotriva ei, defaimand-o fara mila in pietele publice. Poetii nascoceau zicatori deocheate, in care o comparau cu Thargelia, puternica sotie si curtezana ioniana care avusese 14  barbati, care ajutase dusmanul in timpul razboaielor persane. Cratinos i-a ridiculizat intr-un dintre satirele sale pe Pericle si pe Aspasia, pe care o numeste „tarfa cu ochi de caine”:

„Desfrâul cel josnic, ăsta dă naştere Aspasiei-Hera,
Femeia de moravuri uşoare, cu ochi de câine”,

iar Eupolis, in piesa „Demele”, reda dialogul dintre Pericle si Myronides, cu privire la fiul nelegitim al Aspasiei. Primul întreabă:

„Nelegitimul îmi trăieşte ?”
Iar al doilea răspunde:
„De mult ar fi un bărbat, dacă de ocara
Femeii de moravuri uşoare nu s-ar teme”.

Desi Aspasia era o intelectuala rafinata, o mama si o iubita devotata, barbatii atenieni o simteau ca pe o amentintare a societatii ateniene, construita pe relatii de sclavie,  si suprematia castei barbatilor.

Pentru acestia, Aspasia, femeie si straina, nu era altceva decat o revolutionara deghizata intr-un periculos seducator. Poetul comic Hermippus a acuzat-o ca se comporta imoral si ca ii aduce ateniene libere lui Pericle. Dupa Hermippos, casa lui Pericle devenise „un bordel pentru regele satirilor”, pangarita de  curtezane, printre care si femei ateniene casatorite. Amanuntele asupra procesului deschis Aspasiei le gasim narate la Plutarh: „În acelaşi timp, Aspasia a fost adusă în faţa judecăţii de către comicul Hermippos [anul 432], învinuită fiind de lipsă de respect faţă de zei. Acuzatorul o mai învinuia că primeşte la ea femei libere şi-i înlesneşte lui Pericle întâlnirea cu ele. Diopeithes a mai scris o propunere de hotărâre, prin care se poruncea să fie traşi în judecată toţi cei care nu cred în zei sau cei care predau învăţături asupra regiunilor cereşti, voind să dea vina pe Pericle şi pe Anaxagoras. Primind deci poporul propunerea şi dând urmare învinuirilor, se vesteşte îndată prin crainic… Pe Aspasia a putut să o scape Pericle, vărsând multe lacrimi pentru ea la proces, după cum spune Eschines şi rugând pe judecători”. Desi procesul avea o motivatie vadit politica, unele invinuiri erau legate de reprosurile ce se aduceau filosofiei insasi, asociata cu luxul si trandavia, cu vinul si desfraul. Platon insusi deplangea soarta filosofiei a carei imagine publica fusese degradata de catre oameni care, in numele filosofiei, duceau „o viata trândava, desarta si rusinoasa“ Ca străina, Aspasia nu s-a putut apara in fata  judecatorilor, dar Pericle a pledat cu atata convingere in favoarea ei, incat juriul a achitat-o. Aceasta victorie impotriva rautatii si calomniei intentionate i-a legat si mai tare pe cei doi.  In anul 430 i.Hr. suprapopularea cetatii a dus la izbucnirea epidemiei de ciuma care a ucis  o treime din soldaţi si un sfert din populatia civila. Pericle a fost demis din functie, acuzat si condamnat pentru luare de mita. Fiii sai legitimi decedasera in timpul molimei cand Pericle s-a trezit in dizgratie si fara urmas.  Pericle a pledat in repetate randuri pentru recunoaşterea statutului fiului sau bastard, iar  atenienii i-au acordat intr-un final tanarului Pericle cetatenia, dar nu si mamei sale.  Ulterior, Pericle a fost reabilitat si reinstaurat in functie, dar ciuma l-a rapus nu dupa mult timp, lasand-o pe Aspasia, din nou, fara aparare. Dupa moartea lui Pericle, cum fiul ei mostenise averea tatalui, ea a devenit concubina unui negustor de oi, Lysicle, care era si un general cunoscut. Acesta era un barbat mai tanar decat Pericle,  bogat si ambitios. Acesta era unul dintre barbatii impresionati de inteligenta si frumusetea ei. Dar relatia lor a fost scurta, deoarece acesta a murit pe campul de lupta cand aceasta tocmai  ii nascuse un fiu. Si Aspasia s-a trezit din nou singura si lipsita de aparare, purtand in brate un alt fiu nelegitim. Sursele istorice nu mentioneaza ce s-a intamplat cu ea dupa moartea lui Lysicle, dar ne imaginam ca si-a folosit inca o data inteligenta sclipitoare si bruma de frumusete care ii ramasese pentru a razbate intr-o societate care se temea de ea si care o dispretuia. Aspasia a fost atacata in comediile marunte ale secolului 5 î.e.n., dar elogiata si respectata de comentatorii lui Socrate si Platon. Plutarh nota si el: ,,Se spune că Aspasia a fost atât de renumită şi faimoasă, încât şi Cyrus, cel care s-a luptat cu fratele său, regele perşilor, pentru stăpânirea perşilor [anul 400 î.e.n.], a dat numele de Aspasia femeii din haremu-i, pe care o iubea mai mult… şi căzând Cyrus în luptă, ea a fost dusă la rege (Artaxerxes al II-lea) şi a avut o foarte mare trecere”. Va-ntrebati ce are Aspasia de-a face cu politica romaneasca. Din punctul meu de vedere, multe.
V-ati intrebat cate Aspasii (feminine si masculine) inregistreaza viata noastra politica de azi? Dar cate hetaire, sotii casnice si prostituate? Cum te urca si cum te coboara gloata manipulata nu de idealuri personale , ci de interese de casta? Si-atunci ma-ntreb: oare cand omenirea se va opri pentru o clipa si isi va invata lectia? Niciodata. Istoria nu e facuta de persoane, ci de gloate. Iar gloata este manata de instincte, nu de idealuri.