Nu stiu cati dintre voi isi mai amintesc trilogia „La Medeleni” scrisa de Ionel Teodoreanu. Desi mi-e greu sa cred ca ar exista foarte multi dintre noi care sa nu o fi citit. Inca raman la parerea ca autorul a mutat copilaria si adolescenta intr-o zona a eternitatii, transformand-o intr-un model de viata fericita.
Ionel Teodoreanu ramane pentru mine unul dintre cei mai sensibili scriitori din limba romana. S-a nascut in Iasi, la data de 6 ianuarie 1897, ca cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu si al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoara de pian la conservator. El a mai avut inca doi frati, Alexandru O. Teodoreanu , zis Păstorel, eminent epigramist, si Laurentiuu Teodoreanu , zis Puiu, fratele mai mic. Bunicii sai erau oameni culti, cu pozitie sociala. Alexandru Teodoreanu, bunicul din partea tatalui, era magistrat, in vreme ce bunicul dinspre mama, Gavriil Musicescu, era director al Conservatorului si conducatorul corului Mitropoliei. In 1918, tanarul Ionel Teodoreanu a întalnit-o pe viitoarea lui sotie, Maria Ștefana Lupașcu, alintata Lily. Amandoi erau pasionati de literatura, manifestata atat prin setea de lectura, cat si prin pasiunea pentru scris. Desi in 1920 avea sa absolve Facultatea de Drept de la Universitatea din Iasi, el este cunoscut in literatura romana ca unul dintre cei mai de seama scriitori moldoveni. In anul absolvirii, acesta s-a casatorit cu Ștefana Lupașcu , cunoscuta drept scriitoarea Ștefana Velisar Teodoreanu. Impreuna au avut doi fii gemeni, Ștefan si Osvald. Din punct de vedere literar, el este considerat un evocator al copilariei si adolescentei, al targului Iasilor si al vietii rurale moldovenesti. George Călinescu îi ironiza stilul usor baroc, poreclindu-l "Metaforel" si, desi nu a vorbit in mod elogios in „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent” despre trilogia „La Medeleni, aceasta i-a adus un succes rasunator la public si cel mai mare succes de casa inregistrat in librariile romanesti de vreun scriitor roman pana la acea data. Garabet Ibrăileanu îl numea pe drept „scriitorul unei generatii”. Teodoreanu nu a renuntat niciodata la meseria sa de avocat, dar nici la statutul sau de literat.
Dupa Delavrancea, se pare ca Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seama avocat-scriitor din tara noastra. Intre 1930 – 1933, Ionel Teodoreanu a detinut functia de decan al Teatrului Național din Iasi, singura functie oficiala pe care a avut-o in viata sa. In 1938, a parasit Iasi-ul si a plecat la Bucuresti. A fost apropiat de Sadoveanu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez, Perpessicius, Tonitza etc. Ionel Teodoreanu a fost un barbat frumos si melancolic, care a starnit multe pasiuni printre femeile din anturajul sau. Multe dintre aceste amoruri au ramas pierdute in ceata timpului, dar unul a razbit prin timp: iubirea sa neimpartasita pentru frumoasa actrita Nadine Gray, pe care Teodoreanu a cunoscut-o imediat dupa mutarea sa in capitala.
Vlaicu Barna, unul dintre prietenii scriitorului avea sa marturiseasca: „Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă".
Si tot el lamurea enigma: „Frumoasa neîndurată de pe scenă era Nadia Cantacuzino, soţie a aviatorului Bâzu din istorica familie aristocrata, şi graţiile ei au strălucit şi după plecarea din ţară, distribuită în filme sub numele de Nadia Gray. De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului sau frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de grame de vin îndoit cu apă".
Nadia Gray s-a nascut la Bucureşti in 1923. Provenea dintr-o familie de evrei, tatal, un refugiat rus, iar mama, basarabeanca. In tinerete, Nadia a fost o admiratoare inflacarata a Regelui Carol al României. Se zice ca intr-o zi a aruncat un buchet de flori de la balconul casei spre cortegiul acestuia, gest pentru care familia ei a avut de suferit ulterior.
Pana la casatoria ei cu celebrul prinţ Constantin („Bâzu") Cantacuzino, aviator renumit in timpul razboiului, se numea Nadia Kujnir-Herescu. Tatal lui a fost Mihai Cantacuzino, iar mama sa, Maria Rosetti, amandoi descendenti ai unor vechi familii nobile. Numit de catre presa de scandal si “printul playboy”, el a fost un excelent motociclist, a jucat tenis si a fost capitanul echipei Romane de hochei pe gheata la Campionatul Mondial din 1933.
Mama sa, Maria Rosetii, il descria ca tanar, „brunet cu fata de Rajah – bronozul bataliilor, aspect de arhanghel în uniforma lui albastra, cu semnele aerului, spatiului si focului”. „El se joaca cu primejdia, intimideaza moartea”. El a avut impreuna cu Anca Diamandy o fiica, Maria-Ioana Cantacuzino, viitoarea scriitoare Oana Orlea. Printul si Nadine s-au cunoscut in timpul unui zbor comercial, zbor in care unul dintre motoarele aeronavei a luat foc. Insa tanarul pilot si-a linistit pasagerii aflati la bord si i-a dus teferi si nevatamati la sol. Desi aflat in circumstante deosebite, asta nu l-a impiedicat pe tanarul pilot sa nu remarce frumusetea asbolut uluitoare a tinerei aflate la bordul avionului pilotat de el. Actul de curaj al tanarului print a impresionat-o atat de tare pe Nadine, incat aceasta s-a indragostit pe loc de el. Printul Constantin era considerat asul aviatiei romanesti din cel de-al Doilea Război Mondial, avand 43 de victorii aeriene confirmate si alte 26 neconfirmate. Cand cei doi s-au cunoscut, Nadine era la inceputul carierei sale artistice. Cei doi s-au casatorit, iar dupa terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, o data cu instalarea comunismului, au parasit Romania si s-au refugiat la Paris, iar ulterior aveau sa se stabileasca in Spania.
Tanarul pilot, care doborase pe front atatea avioane ruseşti, banuia ca viata sa avea sa se schimbe dupa instalarea comunismului. Desi „Bâzu" era pilotul personal al Anei Pauker, el a reusit sa isi trimta sotia la filmari in Italia , iar la data de 13 ianuarie 1948, cand a fost desemnat sa efectueze un zbor de pasageri la Milano, a predat avionul secundului sau si a cerut azil politic in Italia. Nadine a jucat alaturi de Marcello Mastroianni, Rossano Brazzi, Vittorio de Sica, Maurice Ronet, Gabriele Ferzetti, Peter Sellers, Albert Finney, Audrey Hepburn, John McCallum, John Gregson, Donald Sinden, Frank Sinatra si Errol Flynn. Cel mai cunoscut rol al ei a fost in filmul „La dolce vita" din 1960, film considerat capodopera regizorului italian Federico Fellini.
A jucat in filme de aventura, drame, comedii si filme de groaza: “Inconnu d'un soir” (1949), “Monseigneur” (1949), “The Spider and the Fly” (1949), ”Valley of Eagles” (1951), “Night Without Stars” (1951), “Une Parisienne”(1957), “The Captain s Table” (1959), “Mr. Topaze” (1961), “Maniac” (1963), “The Naked Runner” (1967). Dupa moartea sotului ei, Prinţul Constantin Cantacuzino, la 52 de ani, in anul 1958, Nadia Gray, a plecat in SUA unde s-a casatorit cu avocatul newyorkez Herbert Silverman. S-a retras din cinematografie in anul 1976 si a cantat intr- un cabaret. Nadia Gray a murit in urma unui atac cerebral in Manhattan, la 13 iunie, 1994, la vârsta de 70 de ani. Actrita americana, Linda Gray, interpreta personajului Sue Ellen din serialul Dallas, chiar daca s-a nascut in SUA, poate fi considerata pe jumatate romanca, fiind fiica Nadiei Cuşnir-Herescu si a celui de-al doilea sot al artistei.
Desi Ionel Teodoreanu si Nadine Gray au avut doua vieti si doua destine paralele, scriitorul roman a avut nesansa de a se fi lasat prins in mrejele frumusetii ei iesite din comun si sa nu o mai uite niciodata. Nadine a avut norocul de a se naste frumoasa si de a intalni barbati deosebiti pe parcursul vietii sale. Si astfel a avut posibilitatea sa aleaga. Si l-a ales pe barbatul a carui personalitate stralucea. Nu a mai avut nici ragazul, nici rabdarea de a cauta, dincolo de aceasta aura, alte iubiri. Cea pe care o alesese ii era siesi suficienta. Cine ar putea-o condamna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu