daca iei o portocala
si-o dezbraci in pielea goala
Ca sa-i vezi miezul adanc
peste care ingeri plang
cu capsune-n loc de ochi
si aripi de foi de plopi
se intampla sa uiti totul…
Descrierea amănunţită a poziţiei culinare
Iubito, astăzi facem prăjituri
Cu patru straturi. Primul este patul
Al doilea cearceaful, preacuratul.
Al treilea chiar tu, plină de nuri.
Şi-al patrulea eu însumi, vinovatul
Că astăzi facem iarăşi prăjituri!
Balada crinilor care si-au scris frumos
Traia într-un oras din miazaziUn crin înzapezit în datorii
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazanoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondenta
Aveau cea mai naiva diligenta!
Ei îsi taiau cu zimtii de la timbre
Miresmele-ntre dânsii sa le schimbe,
Postasi înflacarati puneau stampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însusi directorul calestilor!!
Dar crinul ce traia în miazazi,
Fiind înzapezit în datorii,
Îi raspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns marar.
Apoi tacu de tot. O roua grea
Strivi parfumul amândurora.
Si astfel cei doi crini nu si-au mai scris,
Postasii au murit, posta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi postalion...
Cantec
Fecioarele se încurcau în gene
Motanii se frecau de damigene
Si ne era la toti atât de lene...
Torceau femei de angora în pat!
...............................
Si-ncet sufletul nostru-a capatat
Ape adânci cu lustru-ntunecat.
De spus la gura sobei si-a iubitei
Ingerii dau foc la case
Sfintilor sa le-amiroase
Dulce, -n raiuri de matase,
Sufletele noastre grase.
Si fecioarelor zmulg sînii
Fiindca-s prea zemosi si-n pîlnii
îi storc pe felia pîinii
La sfîrsitul saptamînii.
Si ademenesc pe jaruri
Coapse largi, spre-a urca daruri,
Tavalite prin mararuri,
Tie, Doamne, Doamne, Doamne!
Iubitei ce-si plimba pisica-n lesa!
Iubito, tabla înmulţirii
E pentru mine un supliciu.
Nu ştiu cît face şase ori nouă
Nici dac-aş fi bătut cu biciul.
De tine, mică şi nervoasă
Că sînt atît de imbecil.
Dar, iată, gîndului meu leneş,
Pe care cu sfială ţi-l
Strecor sub rochia uşoară
Şi galbenă, nu-i este frică,
Deşi plutim în plină stradă, S
ă te sărute pe pisică!!
Tamaretă de fecioară
Ea are sânii doldora de spaime
Că nu vor fi prea bine sărutaţi
Şi dacă nu o pupi te iau la palme
Toţi Spiriduşii munţilor Carpaţi!
Ea are-un şold ce-i dă pe blegi la naiba,
De nu mai ştii sub fusta ei ce este:
Drac despicat în două cum e roaiba S
au înger pus pe şotii şi pe feste.
Şi totuşi, Doamne!, dânsa e virgină,
Şi-i singură, şi-i tristă, şi-i lalea.
O, suflete, mângâi-o pe botină,
Lângă blacheu, îndrăgostit lulea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu