Ce-au in comun gara, razboiul, amorul, sarutul si
fotografia? Au acelasi numitor comun: doi, un el si o ea, unul care pleaca,
alta care ramane!
In 1916, Ernest Daltroff avea deja casa de parfum
Caron. La inceput, compania s-a numit Emilia deoarece Ernest refuzase sa ii dea
numele sau si tot cauta o denumire frantuzeasca formata din maxim doua silabe care sa
poata fi usor de pronuntat in mai toate limbile de circulatie. Pe vremea aceea,
circul, acrobatii, clownii si magicienii fascinau Parisul, dar unul singur era
adorat de catre public: acrobatul Caron care ridica salile in picioare in
ropote nesfarsite de aplauze. Lui Ernest i-a placut numele si tot s-a jucat o
vreme cu el in gand pana l-a uitat. Intr-o zi calduroasa de vara, mergand agale pe Rue de
Rossini, la nr 20, a dat cu ochii de o mica parfumerie, “Anne - Marie Caron”. Atunci
a realizat imediat ca numele acesta ii
era predestinat si a facut impreuna cu partenerul lui, Kahann, o oferta de
cumparare a mici pravalii. Emilia a devenit peste noapte Caron, iar numele avea
sa faca istorie in lumea pretentioasa a parfumierilor de succes.
Tot in 1916, furia razboiului zguduia Europa, iar tinerele inca isi asteptau iubitii sa se intoarca acasa de pe front. Garile erau pline, iar locomotivele scoteau fum pe toate narile ducand soldatii pe front si inapoi. Cu doi ani in urma, toti plecasera plini de entuziasm, inocenti si patrioti, promitand sa se intoarca acasa teferi cat mai curand. Trecusera doi ani, iar garile se transformasera in spectatori tacuti ai unor drame singulare. Peronul era martorul atator lacrimi, dar mai cu seama la saruturi disperate, pasionale, timide...Intre sine si peroane se desfasurau nenorociri si iubiri. Se rescriau istorii si destine. Nici un semn nu prevestea atunci ca razboiul ar urma sa se sfarseasca si tinerii sa se intoarca de pe front acasa. Moralul era la pamant, atat al celor plecati sa lupte, cat si al celor care asteptau plangand in batiste.
Tot in 1916, furia razboiului zguduia Europa, iar tinerele inca isi asteptau iubitii sa se intoarca acasa de pe front. Garile erau pline, iar locomotivele scoteau fum pe toate narile ducand soldatii pe front si inapoi. Cu doi ani in urma, toti plecasera plini de entuziasm, inocenti si patrioti, promitand sa se intoarca acasa teferi cat mai curand. Trecusera doi ani, iar garile se transformasera in spectatori tacuti ai unor drame singulare. Peronul era martorul atator lacrimi, dar mai cu seama la saruturi disperate, pasionale, timide...Intre sine si peroane se desfasurau nenorociri si iubiri. Se rescriau istorii si destine. Nici un semn nu prevestea atunci ca razboiul ar urma sa se sfarseasca si tinerii sa se intoarca de pe front acasa. Moralul era la pamant, atat al celor plecati sa lupte, cat si al celor care asteptau plangand in batiste.
Caron a avut atunci inspiratia sa lanseze un parfum, “N’aimez que
moi” (iubeste-ma pe mine), un fel promisiune de fidelitate pentru cele care ramasesera
acasa intr-o continua asteptare.
Parfumul avea note de varf de trandafir,
violete si liliac, cele de mijloc de stanjenel, cedru, vetiver si lemn de
santal, iar cele de baza de vanilie, ambra, mosc si licheni. Soldatii aflati in
permisii scurte il ofereau logodnicele lor, reinnoind astfel juramantul de
dragoste pana in ziua victoriei. Parfumul a avut un succes nebun de ambele
parti si a devenit simbolul iubirilor care au rezistat razboiului, al vietii
care a ingenunchiat moartea.
Desi fotografia fusese inventata inca din 1839, in cel
de-al Doilea Razboi Mondial Alfred
Eisenstaedt avea sa realizeze un set de fotografii avandu-i in prim plan pe
soldatii americani care isi sarutau iubitele inainte de a se intoarce pe front. Alt continent, alt razboi, alte drame, alte iubiri, alte dureri. Toate surprinse pe pelicula de un artist desavarsit.
Ele dateaza din 1944 si sunt dovada sincera ca lumea isi urma cursul
firesc, chiar si in momentele de razboi.
Tot el avea sa fie autorul celei mai
frumoase fotografii care a imortalizat sarutul
din Times Square din New York ca urmare a incetarii razboiului si
instaurarea pacii in 1945.
Ce-au in comun gara, razboiul, amorul, sarutul si
fotografia? Au acelasi numitor comun: doi, un el si o ea, unul care pleaca,
alta care ramane! O gara pentru doi. Si-un sarut surprins intr-o fotografie! Cum zicea? “N’aimez que moi”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu