O poveste cu fluturi

Bunicii spun ca Dumnezeu a creat lumea in sase zile, iar in a saptea s-a odihnit. La inceput a facut cerul si pamantul, dar cum era atat de prins de fiorul creatiei a acordat prea mult timp cerului si-a cam uitat de pamant. Prima data s-a apucat si l- colorat in albastru, dar la sfarsit i s-a parut prea monoton. A desenat nori albi si pufosi si s-a pus pe scarmanat si umflat pana au devenit toti bucalati. Si cum era batran, ochii i-au cam obosit si-a zis” “Sa fie lumina!” si s-a facut pe data. A despartit lumina de intuneric si a stabilint doi poli: spaland cu roua  rasaritul si- mbujorandu-l la apus. A doua zi, fermecat de stralucirea de deasupra, s-a apucat sa modelelze stele in 3 si cinci colturi. Si s-a pus pe aruncat pana a umplut toata bolta cu sclipici. In a treia zi, cerul era gata si, desi nu prea avea chef, si-a-ntors plictisit privirea spre pamant si-a sapat albiile, a facut apele  si le-a impins la vale ca sa prinda curaj. Ba mai mult, le-a invatat sa cante de la izvoare pana la varsare. Dar pamantul i se parea banal in tonuri inchise si-a-nmuiat degetele in curcubee si l-a umplut de verdeata. Obosit, s-a culcat. In a patra dimineata a facut florile, semintele, le-a invatat sa incolteasca, sa-nfloreasca si sa rodeasca. Dar sfioasele flori erau infipte-n radacini si nu puteau decat sa se uite cu jind la zenit: cata vata alba si pufoasa aruncata pe cer si cate surate sclipicioase stau suspendate in eter! Da-ne aripi ca sa zburam! au cerut ele plangacioase, iar Dumnezeu a zambit induiosat si-n mare taina s-a pus pe mesterit fluturi albi care sa mangaie azurul si sa il aduca florilor pe petale ca sa le-aline dorul de zbor. 

Si cum fluturii semanau prea tare cu fulgii de zapada si se crease confuzie in Rai si nimeni nu mai stia in ce anotimp cernea Atotputernicul timpul, Sfantul Ilie s-a gandit sa faca un potop de bine si s-a pus pe colorat. A adunat petale de flori, le-a amestecat in puful norilor, i-a smotocit bine si i-a pus sa ploua in culori. Ingerii s-au strans roata, nu mai vazusera atata vata colorata care plangea in stropi de acuarele. Dumnezeu si-a mangaiat barba lunga si a inchis ochii de fericire. Ce lume frumoasa! Si s-a pus din nou pe inventat. In ziua a cincea a facut animalele, pestii si pasarile si taratoarele si-a populat pamantul si apele. O nebunie! Asta da creatie, isi zise el uitandu-se cu ochii mari! In ziua a sasea, cand nu prea-i mai ramasese strop de inspiratie, s-a pus pe treaba si-a facut omul si femeia dupa chipul si asemanarea lui si i-a zis asa barbatului: s-o iubesti cu patima, sa –i vanezi ziua animale ca s-o imbraci in piei moi si calduroase, sa culegi roadele pamantului ca s-o hranesti. Sa-i aduci pasarile sa-i cante, apele sa o spele, sa-i culegi flori ca sa stie c-o iubesti! Iar cand o s-o vezi sfioasa , sa–i aduci roiuri de fluturi s-o mangaie ca sa stie ca ti-e draga. Sa-i faci copii sanatosi si harnici si sa va-ngrijiti impreuna de gradina ce v-am daruit-o! Si Dumnezeu iarasi s-a culcat. Terminase o lume de construit si povatuit.

In cea de-a saptea zi, cand s-a trezit, lumea prinsese viata si forfotea pe intreg pamanul. Toate regnurile invatasera rostul iubirii si se-nmulteau. Iar Dumnezeu s-a odihnit si s-a bucurat. Ei bine, asta s-a-ntamplat in Rai! Cat despre cum radea in barba spana dracul, asta nimeni n-o mai spune, caci vorba aceea: cele bune sa se-aduce, ca relele oricum vin dupa tine! Nu stiu daca Dumnezeu a lasat sa planeze confuzia pe bietii fluturi, caci carcotasii sustin in gura mare ca sunt oameni care merg cu ei in cap! Altii si i-au pitit in stomac! Iar ce-i si mai ciudat, unele femei s-au transformat in fluturi de noapte! Dar toti au uitat de zbor si-au ramas cu nostalgii si emotii: unele de dor, altele de furie si-s unii care vorbesc chiar de iubire! Precis Dumnezeu a folosit o matrice gresita, caci speciile prea s-au amestecat, iar unele chiar s-au metamorfozat! Astazi lumea s-a tocit, iar batranii sfatosi spun ca fluturii sunt suflete calatoare. Cine stie ce-s fluturii cu-adevarat? Poate sunt stele cazatoare arse in soare.

Mama isi scoate grav ochelarii si ii pune incet pe cartea cu filele razlete asezata pe masuta. Ce sunt fluturii-n stomac? Si ma priveste cu mirare. O sa inveti atunci cand o sa cresti mare. Dar iata ce-ti pot explica eu tie: pana acum cateva decenii, expresia era total necunoscuta in limba romana. Prima data a fost folosita in Anglia anului 1908, cand expresia “ butterflies in the stomach” a aparut mentionata in The Oxford English Dictionary cu explicatia “a fancitful name, usually plural, used of the fluttering sensations felt before any formidable venture”. Expresia a fost folosita prima data cu substantivul la singular in contextul” The three o’clock train going down the valley…gave him a sad feeling, as if he had a butterfly in his stomach” in care senzatia genera o stare de nervozitate si anxietate, ca mai apoi, in 1944, sa apara in forma de plural: “There was no electrical response to the movement of that firmly gentle hand, no butterflies on the backbone”. Abia in a doua jumatate a sec 20, expresia a aparut si in limba noastra. Si cum romanii chiar si atunci cand preiau ceva simt nevoia de a-si insusi imprumutul dandu-i o tenta "autentic" romaneasca, asa s-a intamplat si in acest caz. Pentru ca in forma sa initiala, expresia nu se referea la o stare anume, cu atat mai putin la o emotie obligatoriu pozitiva dupa cum lesne reiese din exemplele de mai sus, traducandu-se mai degraba prin “ to feel very nervous, usually about something you are going to do” decat in tenta evident romantica si pozitiva folosita la noi de “ to be in love with someone”. Se pare ca popoarele latine au preferat aceasta reinterpretare in plan erotic, deoarece francezii explica “papillons a l’estomac” prin “une belle expression pour la sensation renversante d’etre amoureaux”, iar italienii prin “l’euforia dell’amore romantico”. Lasa c-o sa-nveti mai multe tu la scoala! Prima data trebuie sa intelegi teoria, practic - se exerseaza cand o sa cresti mai mare. 

Ciudati sunt oamenii! Cum se schimba povestea in functie de varsta! Mie imi plac fluturii! Le desenez aripile atat de mari pe cat de sus vreau eu sa zbor!