Umbrela patrata

Umbrela patrata

marți, 19 februarie 2013

Moartea trubadurului - Vintila Ivanceanu


Vintila Ivanceanu  a fost poet si prozator post-modernism sau oniric,  care a emigrat in anul 1970 in Austria.  In capitala austriaca a fost regizor, dramaturg, romancier, poet, dar mai cu seama roman. Inainte sa moara, dorea sa vina in Romania sa isi promoveze romanul  ,,Nemaipomenitele păţanii ale lui Milorad de Bouteille". Si sa faca un film.

Moartea trubadurului

Iubito, ma gandesc la tine
Ca un borfas la ceasul unui lord!
Dar se ciocnesc in carnea mea drezine
Si caii au atac de cord.
Vezi in oglinzi un san de-al tau
Cu steagul alb infipt in el?
A fost muscat de-un caine rau
Si sarutat de Wilhelm Tell.
Si parul galben ca un galben,
Parul albastru, parul rosu –
O! Parul tau si mortii tai si Amen
Cand ti-ai taiat iubita mea cocosu’.
Si mana ta pupata de mireni,
Ciorapii tai mirositori de dama
Prinsi cu lassoul ca batranii reni…
Si eu intors pe partea treia,
Cum se intoarce mortu-n groapa
Si-si vede in pamant femeia
Facand amor cu doi barbati de apa.
Si eu iubito, eu sarmanul,
Zvarlit cu degetul la risca,
Mortul cand ia in gura banul
Sa treaca apele in brisca.

,,Sunt un recipient în care Dumnezeu îşi varsă harul. Norocul meu că sunt un recipient bun, dar nu e şi meritul meu"

sâmbătă, 16 februarie 2013

Nichita Stanescu - 21 de grame de suflet




21 de grame de suflet

I

Cercetatorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cantari o serie de muribunzi in momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cantarului sau ca, indiferent de sex sau de varsta, trupul uman pierde invariabil 21 de grame in clipa mortii. In conferinta de presa organizata, Nills Jakobson a declarat ca aceasta este greutatea sufletului.

II

Va sa zica 21 de grame!
III

(Inceputul unui eseu ramas neterminat...)

vineri, 15 februarie 2013

Octavian Paler intre punct si contrapunct

 
Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
si miini de nisipi
si limba in gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic in apararea mea
in acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care intoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat in nisip
tot ce-am gresit s-a transformat in nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.
Definitia despartirilor
Nu stiam ca floarea amara a singuratatii
are daca o atingi pe obraz
Sunetul unor pasi care pleaca.
Pasul absent ...
Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atit de aproape
ca sa raminem atit de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

vineri, 8 februarie 2013

Simone de Beauvoir către Nelson Algren, 1950

Mi-e mai buna o tristete uscata decat o manie rece, pentru ca am ramas cu ochii uscati acum, la fel de uscati ca un peste afumat, iar inima mea e murdara, fara vlaga.  (...) Nu sunt trista. Mai degraba uimita, zici ca esti foarte departe de mine, nu cred ca esti asa departe, cred ca mi-esti atat de aproape. Vreau sa iti spun doar doua lucruri inainte de a pleca si apoi nu voi mai vorbi despre asta deloc, promit. In primul rand, sper foarte mult, vreau, si am nevoie atat de mult sa te  vad din nou, intr-o zi. Dar, aminteste-ti, te rog, n-am sa-ti mai cer sa te vad - nu din orgoliu deoarece nu am nici un orgoliu cand vine vorba de tine, dupa cum stii, dar intalnirea noastra va insemna ceva doar atunci cand iti vei dori tu sa ne intalnim. Deci am sa astept. Cand vei dori tu, doar spune. Nu-mi fac sperante ca ma vei iubi din nou sau ca vei vrea sa te culci cu mine, iar noi nu trebuie neaparat sa ramanem prea mult timp - cum simti si atunci cand simti. Dar stiu ca voi avea mereu timp pentru tine, pentru discutiile cu tine. Nu, nu-mi pot imagina ca nu te voi mai vedea din nou.Am pierdut dragostea ta si a fost (si este) dureros, dar refuz sa te pierd pe tine ca om. Oricum, mi-ai dat atat de mult, Nelson, iar ceea ce mi-ai dat a insemnat atat de mult, incat n-ai putea niciodata sa iei asta inapoi. Iar sensibilitatea si prietenia ta au fost atat de pretioase pentru mine, incat ma simt inca apropiata de tine si fericita si profund recunoscatoare cand ma uit la tine, cel care esti inca in inima mea. Sper ca aceasta sensibilitate si prietenie sa nu ma paraseasca niciodata, niciodata. In ceea ce ma priveste, imi vine atat de greu sa spun asta si ma simt rusinata, dar stiu un singur lucru. Te iubesc la fel de mult cum am facut-o atunci cand m-am strecurat in bratele tale pentru prima data, pe de-a-ntregul si cu tot sufletul meu murdar, si nici acum nu pot simti altceva. Dar asta nu trebuie sa te deranjeze, dragul meu, si nici sa nu imi scrii scrisori din obligatie, scrie doar atunci cand vei simti s-o faci, stiind ca de fiecare data asta ma va face foarte fericita. Ei bine, toate cuvintele astea suna prosteste.Imi esti atat de aproape, atat de aproape, lasa-ma sa vin langa tine. Si lasa-ma, la fel ca in timpurile trecute, sa fiu eu insami pentru totdeauna.
A ta,

Simone

marți, 5 februarie 2013

Cantec de inima albastra – Mircea Dinescu


Cantec de inima albastra – Mircea Dinescu

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
icoană cu picioare lungi
veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai
Cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici
coseam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă, eram viu
Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi
carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm
Pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţărâna-mi spune hai,
mie ulcica-mi zice blid,
iubire-măr rostogolit…

luni, 4 februarie 2013

"Mama"


Aseara am fost invitati la niste prieteni la o seara de film. Am vazut filmul „ Mama” avandu-i in distributie pe actorii Jessica Chastain, Megan Charpentier, Nikolaj Coster-Waldau. Este o co-productie canadiano-spaniola, o imbinare intre drama si horror, in regia lui Andres Muschietti. Initial, cand am vazut  numele lui Guillermo del Toro in calitate de co-producator, al carui film “Labirintul Faunului” m-a incantat atat de mult, am crezut ca voi avea sansa sa vad un film de exceptie. Mi-a placut, dar nu atat de mult incat sa imi doresc sa il vad si a doua oara. Filmul prezinta povestea a doua fetite disparute in padure in ziua in care deducem ca tatal si-a ucis sotia. Acesta isi urca fetele in masina si pleaca spre o directie necunoscuta. Datorita  stress-ului, acesta face accident intr-o zi friguroasa de iarna si este obligat sa se adaposteasca impreuna cu cele doua fiice intr-o cabana aparent parasita, in care bantuie  spiritul unei sinucigase, care isi parasise copilul inainte de a se arunca de pe o stanca.  Asistam la incercarea tatalui de a le omori si pe fete, inainte de a se sinucide, dar spiritul intervine justitiar si il omoara. Actiunea se muta in viitor, dupa 5 ani, in momentul in care niste padurari descopera masina avariata, iar mai apoi pe cele doua fetite, aproape salbaticite, in cabana. Atat fratele tatalui, cat si sora mamei revendica fetele, dar ele vor fi date in custodia unchiului lor, care are ca iubita o rock -ita. Desi afiseaza tatuaje peste tatuaje, este surprinsa in repetitii zgomotoase, totusi, Annabel nu se dovedeste pe parcursul filmului o dura neinfricata. Ba chiar as putea spune ca se intrevad reale calitati materne din care transpare multa compasiune si afectiune. Annabel si Lucas  le primesc in caminul lor pe nepoatele lui,  Victoria si Lily.
Dar, la scurta vreme dupa sosirea fetelor, lucruri bizare incep sa se petreaca in casa si, desi neaga in prima faza evidenta, cei doi tineri isi dau seama ca impreuna cu fetele au primit in mijlocul lor si prezenta unui spirit neprietenos si posesiv, care isi revendica dreptul asupra fetelor,. Ea este „Mama” care le ingrijise pe fete timp de 5 ani in casa parasita din padure. Cele doua fetite interpretate de catre Megan Charpentier si Nelisse Isabelle, surori de joc scenic, m-au impresionat cel mai mult, rolurile lor parand de multe ori mai bine alese, studiate si interpretate decat cele ale adultilor, parteneri de film. Daca veti viziona filmul, veti avea ocazia sa constatati o intriga relativ simpla, efecte speciale atent realizate si un sfarsit cam cu jumatate de masura, astfel incat sa impace gusturile tuturor.
Nu e un film prost de vreme ce , de la premiera, s-a situat pe primul loc in box office-ul nord-american si  a obtinut incasari de 28,1 milioane de dolari pana acum. Dar stiti cu se zice: gusturile nu se discuta!

sâmbătă, 2 februarie 2013

“Mi-e dor de tine" - Tudor Arghezi


 “Mi-e dor de tine" - Tudor Arghezi

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sinul tau cu bumbi de dude,
De buzele-ti carnoase, dulci si ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De soldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tai mi-e dor,
Sa-mi stringa capul inlauntrul lor…