Umbrela patrata

Umbrela patrata

vineri, 8 februarie 2013

Simone de Beauvoir către Nelson Algren, 1950

Mi-e mai buna o tristete uscata decat o manie rece, pentru ca am ramas cu ochii uscati acum, la fel de uscati ca un peste afumat, iar inima mea e murdara, fara vlaga.  (...) Nu sunt trista. Mai degraba uimita, zici ca esti foarte departe de mine, nu cred ca esti asa departe, cred ca mi-esti atat de aproape. Vreau sa iti spun doar doua lucruri inainte de a pleca si apoi nu voi mai vorbi despre asta deloc, promit. In primul rand, sper foarte mult, vreau, si am nevoie atat de mult sa te  vad din nou, intr-o zi. Dar, aminteste-ti, te rog, n-am sa-ti mai cer sa te vad - nu din orgoliu deoarece nu am nici un orgoliu cand vine vorba de tine, dupa cum stii, dar intalnirea noastra va insemna ceva doar atunci cand iti vei dori tu sa ne intalnim. Deci am sa astept. Cand vei dori tu, doar spune. Nu-mi fac sperante ca ma vei iubi din nou sau ca vei vrea sa te culci cu mine, iar noi nu trebuie neaparat sa ramanem prea mult timp - cum simti si atunci cand simti. Dar stiu ca voi avea mereu timp pentru tine, pentru discutiile cu tine. Nu, nu-mi pot imagina ca nu te voi mai vedea din nou.Am pierdut dragostea ta si a fost (si este) dureros, dar refuz sa te pierd pe tine ca om. Oricum, mi-ai dat atat de mult, Nelson, iar ceea ce mi-ai dat a insemnat atat de mult, incat n-ai putea niciodata sa iei asta inapoi. Iar sensibilitatea si prietenia ta au fost atat de pretioase pentru mine, incat ma simt inca apropiata de tine si fericita si profund recunoscatoare cand ma uit la tine, cel care esti inca in inima mea. Sper ca aceasta sensibilitate si prietenie sa nu ma paraseasca niciodata, niciodata. In ceea ce ma priveste, imi vine atat de greu sa spun asta si ma simt rusinata, dar stiu un singur lucru. Te iubesc la fel de mult cum am facut-o atunci cand m-am strecurat in bratele tale pentru prima data, pe de-a-ntregul si cu tot sufletul meu murdar, si nici acum nu pot simti altceva. Dar asta nu trebuie sa te deranjeze, dragul meu, si nici sa nu imi scrii scrisori din obligatie, scrie doar atunci cand vei simti s-o faci, stiind ca de fiecare data asta ma va face foarte fericita. Ei bine, toate cuvintele astea suna prosteste.Imi esti atat de aproape, atat de aproape, lasa-ma sa vin langa tine. Si lasa-ma, la fel ca in timpurile trecute, sa fiu eu insami pentru totdeauna.
A ta,

Simone

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu