A fost
odata in Romania un primar IDEAL! A fost, ca nu mai este demult. Un accident,
de-aia nici ca s-a mai repetat vreodata. Numele lui a fost Emilian Pake –
Protopopescu, fost primar al Bucurestiului intre 1888 si 1891 si deputat
conservator. Nu in partidul lui Voiculescu, era vorba despre altul, fara
securisti si comunisti. A fost doctor in
drept, dar n-a plagiat!, caci pe vremea aia inca nu se inventase nici practica,
nici termenul! A absolvit cursurile universitatilor din Paris, Bruxelles si
Geneva si a facut greseala sa vina inapoi in tara ca sa castige aceasta titulatura bine meritata! In decurs de 3 ani, omul asta a rasturnat
lumea si a transformat mahalaua intr-un veritabil oras: a fondat numeroase
ziare, a ridicat 28 de scoli printre care si Liceul Gh Lazar, a pavat ulitele
principale ale orasului, a lungit si largit bulevardul Orizontul care
astazi ii poarta numele, a construit deja celebrele trotuare dupa moda
pariziana si i-a obligat pe bucuresteni sa nu mai mearga pe mijlocul strazii. A
ordonat demolarea unor cladiri, a largit strazile, a ridicat piatete, a extins iluminatul public si reteaua de canalizare,
a introdus telefonul public, a deschis noi linii de tramvai cu cai, a infiintat
prima statie de salvare dotata cu trasuri, a construit Hala de Peste din Piata
Unirii si a inaugurat Atheneul Roman. Istoricii vremii relateaza chiar o
conduita obligatorie a celor care calatoreau cu acest mijloc de transport: “ …la
acea vreme era interzis sa urce mai multi calatori decat cate locuri sunt pe
banci si pe platforma, nu vor fi primiti in vagoane cei imbracati murdar, in
stare de betie sau pe cei insotiti de caini. Nu vor admite nimanui cu tinichele
sau ulcioare cu lichide care ar putea sa manjeasca sau sa supere pe ceilalti
calatori. Agatatul de vagoane, fie chiar si pe scari este strict interzis si
periculos” (“ Din Bucurestii de ieri” - George Potra). “Maturatul stazilor se
facea in mod barbar. Se maturau strazile cu tarnul de la 1 noaptea pana
dimineata de catre niste nespalati, care nu prea iubeau curatenia si faceau o
prafaraie!!!” (George Severeanu). Dar primarul a schimbat regulile in primarie
si a adus cisterne mari cu turbine tocmai de la Dresda care sa stropeasca
strazile si sa inmoaie praful, iar iarna baga plugurile pe strada ca sa curete
zapada. Si cum mahalalele erau pline de
caini si cai fara stapani, tot el a introdus serviciul hingherilor, cu gand sa
reduca numarul “animalelor vagaboande”. Tot
el a infiintat Azilul de noapte, dotat cu 40 de paturi, cat si Ospataria
populara unde mancau saracii orasului cate o masa calda oferita de
municipalitate. Primarul daduse ordin ca farfuriile sa fie puse pe mesele acoperite cu fete de masa si sa se distribuie servete. A avut si esecuri,
ca tot omul, caci si atunci coruptia era cat casa. Intrarea in oras se facea pe
la bariera cu tepi, care nu te lasa sa intri fara sa platesti o taxa. Desi tare
mult s-a zbatut sa elimine acciza de drum pe care o socotea “prilej de furt” de
la cetateni, nu a reusit, cum nici prostitutia n-a putut-o scoate de urechi din
capitala, desi atunci era mai simplu ca acum, caci existatu prostituate “de
stat” si cele clandestine! El a fost acela care a dat ordin ca toate casele de
toleranta sa aiba felinarul rosu la poarta.
Oare de ce
imi aminteste de Contele Mercy pe vremea cand era guvernator al Timisoarei???
Bibliografie:
http://www.timeoutbucuresti.ro
Ion Luca caragiale, art.214-http://biblioteca.euroweb.ro
http://boabe-de-grau.com
Bibliografie:
http://www.timeoutbucuresti.ro
Ion Luca caragiale, art.214-http://biblioteca.euroweb.ro
http://boabe-de-grau.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu