La vita è bella

Aseara m-am intors la unul dintre filmele dragi mie, un film pe care vi-l recomand si voua.  Filmul este o fabula, care aduce usor canoanelor cinematografice in stil chaplinian. Firlmul povesteste despre realitatile din Europa in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, intr-o maniera uimitoare si printr-o suprapunere de trairi care va pune spectatorul in dificultate.

Filmul are la activ multe premii :
      -    premiul Oscar  atribuit lui Roberto Benigni pentru  rolul principal masculin;

-          premiul Oscar pentru cel mai bun film strain;

-          premiul Oscar  oferit lui Nicola Piovani pentru coloana sonora;

-          nominalizare la Oscar  pentru regizorul Roberto Benigni;

-          nominalizare la Oscar pentru  montajul care a apartinut Simonei Paggi

-          nominalizare la Oscar  pentru cel mai bun film  pentru  Gianluigi Braschi si Elda Ferri;

-          nominalizare la Oscar  pentru scenariu  realizat de catre Vincenzo Cerami si Roberto Benigni.

Daca in prima jumatate de ora veti fi convinsi ca urmariti o comedie spumoasa, ei bine, restul filmului il veti viziona cu noduri in gat si, pentru firile mai sensibile, cu lacrimi in ochi. Actiunea se deruleaza incepand cu anul 1939, cand Guido ( interpetat de catre Roberto Benigni), un tanar  si inocent evreu, a ajuns in Arezzo, un orasel din incantatoarea Toscana, insotit fiind de prietenul sau, poetul Feruccio (interpretat de catre actorul Sergio Bustric).  Guido are o singura dorinta: aceea de a-si deschide propria librarie. Dar in Italia, guvernul fascist deja exercita o politica antisemita care speria populatia evreica din tara.  Guido se indragosteste de Dora (interpretata de actrita Nicoletta Braschi),  o tanara si frumoasa profesoara, care este logodita cu un oficial fascist din oras. Guido reuseste sa ii atraga atentia prin modul sau de viata, prin firea vesela si inocenta, prin acuratetea sentimentelor si prin caracterul sau extraordinar. Dora rupe logodna si se casatoreste cu Guido, iar filmul sare peste primii 7 ani de casnicie, readucandu-i in prim plan pe cei doi care au un fiu, Giosue ( interpretat magistral de catre Giorgio Cantarini), iar Guido este in sfarsit proprietarul librariei mult visata. Tot acum,  antisemitismul atinge apogeul si, intr-o zi, Guido si fiul sau sunt ridicati de catre fortele de ordine si trimisi intr-un lagar de concentrare. Brusc, filmul se transforma, dintr-o comedie,  intr-o veritabila drama. Cand afla, Dora cere sa fie trimisa si ea in lagar, chiar daca nu este evreica. Din acest moment, actiunea inregistreaza cote maxime de suspans si asistam la scenariul pe care il costruieste Guido ca  sa-si salveze fiul , intr-o maniera cat se poate de putin traumatizanda, astfel incat cel mic sa nu isi piarda  inocenta. Guido nascoceste un joc pe care sa il joace impreuna cu fiul sau, al carui premiu este un tanc. El il pregateste asiduu pe cel mic, il pune sa depaseasca situatii inedite, generate de viata din lagar, pe care se straduiesc sa le treaca impreuna, respectand reguli care se modifica in functie de situatii , pentru a castiga premiul cel mare: un tanc adevarat.  Sa fie tancul simbolul salvarii inocentei sau sa fie simbolul libertatii?

Roberto Benigni face un rol de exceptie, gasind modalitati multiple si variate de intepretare prin care sa demonstreze ca dragostea parintelui pentru copilul sau diminueaza rolul si efectele razboiului menit sa ingenuncheze un continent.  Guido  reuseste sa gaseasca lucruri frumoase si motive de bucurie intr-un lagar de exterminare, chiar si atunci cand totul pare pierdut. El isi foloseste inteligenta si inventivitatea pentru a crea  iluzia unui joc pe care il joaca impreuna cu fiul sau , determinandu-l astfel  sa treaca printr-un  Razboi Mondial cu zambetul pe buze.

Desi filmul este departe de a fi o comedie, rolul fascinant pe care il face Benigni reuseste sa strarneasca uneori rasul, chiar si atunci cand pe majoritatea ii umfla plansul.  Cred ca nu exagerez spunand ca Benigni reuseste sa transforme o calatorie spre moarte in cea mai fascinanta aventura de supravietuire a unei natii. Pentru ca in mijlocul acelui infern imposibil de descris, dragostea parintelui fata de copil gaseste drumul catre salvarea spectaculoasa o viitorului.