Duminica ieri

Duminica de ieri - Romulus Vulpescu

Aprind țigara și te-aștept sa vii
Pe-o banca de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.

Foșnesc șoptit – vecini cu vântul – plopii
Și degetele-mi vântul le resfiră…
E-o liniște de umbră când te-apropii,
Și mâna mea vibrează, și e liră.

Ni-s pașii mici și rari, porniți spre gară
Peronul despărțirii sa-l refuze:
În parul tău mai e un rest de vară,
Dar – vineție – toamna-ți sta pe buze.

Se-mbraca-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri și-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.